Sistemul m?rcii comunitare a fost gandit in asa fel incat sa poata beneficia de el persoanele de nationalitatea tarilor care apartin spatiului comunitar.

 

Orice persoana fizica sau juridica poate sa depuna o cerere de marca comunitara daca indeplineste una din urmatoarele conditii:

 

- are nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Conventiei de la Paris sau al Organizatiei Mondiale a Comertului;

 

- are domiciliul, sediul sau o intreprindere industriala sau comerciala efectiva si serioasa pe teritoriul Uniunii Europene, pe teritoriul unui stat membru al Conventiei de la Paris sau al Organizatiei Mondiale a Comertului.

 

Daca nu indeplineste niciuna din aceste conditii, exista posibilitatea obtinerii unei inregistrari de marca comunitara, daca exista un acord de reciprocitate intre tara solicitantului si Uniunea Europeana (de exemplu Taiwan a incheiat un asemenea acord).

 

Intrucat incepand cu 01.01.2007, Romania este membra a Uniunii Europene orice persoana fizica sau juridica romana poate depune cereri de marci comunitare.
Asa cum am precizat in capitolul anterior, persoanele fizice si juridice din Romania puteau inregistra marci comunitare si anterior aderarii (Romania fiind tara membra a Conventiei de la Paris), dar in acest caz solicitantul trebuia sa aiba un mandatar dintr-o tara membra a Uniunii, ceea ce implica o serie de costuri suplimentare, iar cererea -trebuia depusa intr-una din limbile oficiale ale tarilor membre; incepand insa cu 01.01.2007, urmare a aderarii la Uniunea Europeana, persoanele fizice sau juridice romane pot depune cererea de marca comunitara direct (fara mandatar) si chiar si in limba romana.

 

In ceea ce priveste asistenta acordata de o persoana specializata in fata OHIM-ului, notiunea de “reprezentant” este o notiune mai larga decat aceea de mandatar, din legea nationala: persoanele fizice sau juridice care au domiciliul, sediul, sau o intreprindere industriala sau comerciala efectiva si serioasa pe teritoriul Comunitatii Europene pot fi reprezentate in fata oficiului de catre un angajat; acest angajat persoana fizica poate reprezenta si alte persoane juridice avand o legatura economica cu intreprinderea al carei angajat este, chiar daca aceasta persoana juridica nu are domiciliul, sediul sau o intreprindere serioasa in Comunitate (art. 88 alin. 3 din Regulamentul CE 40/ 94).

 

Pe de alta parte, in art. 89, din acelasi Regulament, se stipuleaza ca reprezentarea persoanelor fizice sau juridice in fata oficiului poate fi facuta, fie de un avocat abilitat sa profeseze pe teritoriul Uniunii si avand domiciliul profesional in Comunitate, in masura in care, in statul unde isi are domiciliul, poate actiona ca mandatar in domeniul marcilor, fie de un mandatar agreat de oficiile statelor membre ale Uniunii, aceste categorii corespunzand “mandatarului” din legislatia nationala.

 

Constatam, asadar, ca notiunea definita de sintagma “agent sau reprezentant” contine si acele persoane angajate care actioneaza in numele angajatorului si/sau al altor intreprinderi legate economic de intreprinderea angajatorului; in masura in care aceasta persoana («agent sau reprezentant») inregistreaza marca (angajatorului sau a intreprinderilor legate economic de intreprinderea angajatoare), ea poate intra sub incidenta referitoare la inregistrarea cu rea-credinta evidenta.

 

Bineinteles apare si intrebarea – ce se intampla daca un “reprezentant” inregistreaza in nume propriu marca adevaratului titular?

 

In dreptul romanesc, acea inregistrare poate fi anulata ca fiind inregistrata cu rea- credinta numai prin intermediul unei actiuni in instanta.

 

In ceea ce priveste marcile comunitare, Regulamentul marcii comunitare prevede urmatoarele:

 

” Daca o marca comunitara a fost inregistrata in numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizatia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizarii marcii sale de catre agentul sau reprezentantul sau, daca nu a autorizat aceasta utilizare, in afara de cazul in care agentul sau reprezentantul isi justifica actiunile”

 

 Astfel, daca o marca comunitara este/a fost inregistrata de catre agentul sau reprezentantul detinatorului legitim al marcii (fara consimtamintul acestuia si daca agentul sau reprezentantul nu isi poate justifica actiunea), detinatorul este indreptatit sa solicite interzicerea folosirii marcii de catre reprezentant. Prin extindere, concluzionam ca se va putea cere anularea unei asemenea marci de catre titularul adevarat apelandu-se la art 51 din acelasi Regulament al marcii comunitare care prevede ca:

 

“Se declara nulitatea marcii comunitare, in urma unei cereri depuse la Birou ……………

 

(b) in cazul in care solicitantul era de rea credinta in momentul depunerii cererii de marca”.

 

Asadar, este important de stiut ca, din punct de vedere practic, incercarea unui  «reprezentant » al unei unitati economice de a inregistra marca angajatorului sau a unei firme cu care acesta colaboreaza are toate sansele de a fi sortita esecului: chiar daca marca, intr-o prima faza, va fi inregistrata, ulterior inregistrarea acesteia va putea fi anulata.

….

regulamentelor aplicabile. Aveti responsabilitatea de a stabili daca inregistrarea numelui dumneavoastra de domeniu aduce atingere drepturilor unei alte persoane fizice sau juridice…. Angajamentele dumneavoastra. Prin depunerea unei cereri de inregistrare a numelui de domeniu, sau prin depunerea unei cereri de reinnoire sau prin reinnoirea unei inregistrari de nume de domeniu, va angajati prin prezenta si ne garantati prin prezentele ca (a) angajamentele pe care le-ati facut prin Contractul dumneavoastra de Inregistrare sunt complete si exacte; (b) potrivit cunostintelor dumneavoastra, inregistrarea numelui de domeniu nu va incalca si nici nu va aduce atingere in vreun mod drepturilor oricarui tert; (c) nu inregistrati numele de domeniu in scopuri ilicite; si (d) nu veti utiliza in mod constient numele de domeniu cu incalcarea legilor sau a regulamentelor aplicabile. Aveti responsabilitatea de a stabili daca inregistrarea numelui dumneavoastra de domeniu aduce atingere drepturilor unei alte persoane fizice sau juridice.

 

3. Anulari, transferuri si modificari. Vom anula, transfera sau aduce modificari inregistrarilor privind numele de domeniu in urmatoarele situatii:

 

a. sub rezerva prevederilor alineatului 8, la primirea unor instructiuni in format scris sau electronic corespunzatoare conditiilor in (more…)

Cum aflam daca cineva a depus spre inregistrare o marca la OSIM care ne incalca drepturile? Putem sa facem ceva, sa ne opunem la inregistrare in acel moment?

 

Da, intrucat legea a prevazut posibilitatea formularii unei Opozitii.

 

Pentru a se inregistra o marca pe cale nationala la (more…)

Inregistrarea unei marci presupune o procedura elaborata si parcurgerea unor pasi bine delimitati de legislatia privind marcile si indicatiile geografice.

 

Legea nr. 84/ 1998 privind marcile si indicatiile geografice defineste marca ca fiind “orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si (more…)

Atunci cand investesti intr-un produs te gandesti la un nume acesta trebuie sa fie reprezentativ pentru ceea ce produci si comercializezi.

 

De ce?

 

Consumatorul se ghideaza foarte mult dupa marca / numele produselor care le (more…)

Cand Vodafone a vrut sa-si lanseze marca in Romania a avut o surpriza mai putin placuta: marca societatii fusese inregistrata inca din 1995 de catre rivalul lor, Telemobil (titularul marcii Zapp).

 

Si probabil la fel de surprinsi au fost si baietii din trupa la La Familia cand au aflat ca cineva din B.U.G. Mafia le inregistrase deja marca la OSIM. Au urmat scandaluri, articole, procese… iar trupa a trebuit sa-si schimbe (more…)

In dreptul romanesc exista cateva categorii de semne distinctive: marcile, indicatiile geografice, firma, emblema si titlul de publicatie. Functia comuna a acestor semne este de a identifica comerciantii si produsele sau serviciile acestora. Comun acestor semne este faptul ca sunt drepturi necorporale si fac parte din fondul de comert al (more…)

Brandul este cunoscut in legislatia romaneasca sub numele de “marca“, dreptul asupra acestuia fiind dobandit si protejat prin inregistrarea la OSIM.

 

Acest lucru insemna ca pentru a beneficia de protectie, marca trebuie sa fie (more…)

Elena Grecu este avocat si consilier in proprietate intelectuala. Si-a ales aceasta specializare din pasiune si pasiunea a ajutat-o sa lucreze cu succes si sa aiba propria agentie de proprietate intelectuala.

 

A urmarit indeaproape evolutia gradului de receptivitate al romanilor in acest domeniu si a decis sa scrie doua carti care vin in ajutorul pietei romanesti.

 

 BusinessAge: Ce anume v-a determinat sa va specializati pe dreptul proprietatii intelectuale?

 

Elena Grecu: Cred ca a fost sansa mea ca unul dintre primele dosare de instanta pe care le-am avut sa aiba ca obiect anularea inregistrarii unei marci si atunci a trebuit sa citesc foarte mult despre marci, a inceput sa-mi placa si asa a (more…)

Divizia de anulare a OAPI a hotarat ca o marca comunitara figurativa detinute de Mars, Incorporated este partial invalid dupa sustinerea unei cereri din partea companiei rivale produse de patiserie Nestlé.

 

Marte a solicitat marcii in litigiu in anul 2002 si a fost acordata o marca comunitara in 2003 pentru produse din clasele 29 si 30, inclusiv produse lactate, snack-uri, inghetata, biscuiti si ciocolata. Marca consta intr-o descriere de bile ciocolata plutind pe un fundal rosu. (more…)

Optica asupra a ceea ce reprezinta o marca este, fara doar si poate, una variata. Traim intr-o societate care pare sa fi inteles foarte bine ca lupta pe terenul concurentei este si una a numelor.

Fie ca este definita prin prisma legiuitorului grijuliu in a asigura cadrul legal optim conferirii de drepturi titularilor sau, fie ca (more…)

Marcile cu sonoritate curioasa sau chiar un slogan bine atribuit atrag atentia clientilor spre companii. In ultima vreme companiile locale, fie ele producatorii sau furnizori de servicii au o adevarata inclinatie spre a inregistra marci cu nume sau sloganuri curioase, ceea ce face mult mai atractiva compania si produsele pe care le comercializeaza.

Koyos- numele magazinului online IT&C sau FabricadeSteaguri.ro cu sloganul (more…)

Monitorizare marca

* Urmarirea saptamanala a Buletinelor de Proprietate Industriala in scopul determinarii incalcarii drepturilor proprii in vederea formularii de opozitii in fata Comisiei de Opozitii din Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci si trimiterea unui raport lunar;

* Identificarea marcilor similare sau identice care ar putea sa va aduca atingere dreptului la marca;

* Oferirea de consultanta in vederea posibilitatilor pe care le aveti la dispozitie pentru a pune capat folosirii marcii dumneavoastra de catre o alta persoana (opozitie, contestatie sau actiune in contrafacere).

* Urmarirea marcilor care sunt depuse la inregistrare intr-un anumit domeniu

* Urmarirea marcilor care sunt depuse la inregistrare de o anumita societate sau persoana fizica

__________________________________________________________

Monitorizare marci si asistenta prin Nomenius:

Office tel:+4 021  210 05 76
Mobil: +4 0745007311  – Consilier proprietate intelectuala Elena Grecu
E-mail: office@nomenius.ro

Cadrul legal:

 

Societatile specializate de paza si protectie se infiinteaza si functioneaza in conditiile Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, a Normelor metodologice adoptate prin HG nr.1010/2004 si HG 935/2007.

 

Pentru obtinerea licentei de functionare, reprezentantul societatii trebuie sa depuna la inspectoratul judetean de politie, respectiv Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, in a carui raza teritoriala isi are sediul social urmatoarele documente:

 

 

Consilierea in vederea obtinerii licentei de functionare a societatilor de paza si protectie

In vederea obtinerii licentei de functionare a societatilor de paza si protectie, consilierii si avocatii nostri va pot ajuta prin redactarea actelor necesare cat si prin obtinerea rapida a documentelor mentionate mai sus.

Orice persoana are dreptul sa dispuna de ea insasi astfel incat se poate spune ca poate dispune si de imaginea sa asa cum doreste. Dreptul la propria imagine comporta facultatea pentru individ de a se opune publicarii imaginii sale fara consimtamantul sau.

 

Imaginea exprima caracteristicile exterioare, fizice ale persoanei si nu insusiri comportamentale. Este vorba de trasaturile fizice ale persoanei, dar notiunea a fost extinsa si la voce, care este considerata a fi un atribut al personalitatii.[1]

 

Natura juridica a dreptului la propria imagine este controversata. Opinia dominanta este aceea potrivit careia acest drept deriva din dreptul la viata privata, respectul acesteia presupunand si respectul imaginii fiecarei persoane.

 

In schimb, exista si pareri conform carora dreptul la propria imagine are anumite particularitati care ii imprima o anumita independenta fata de dreptul la viata privata. Dupa cum remarca unii autori, „nu se poate pune semnul egalitatii intre faptele cere lezeaza dreptul la propria imagine si cele care lezeaza viata privata, deoarece nu este exclus ca intre imaginea reprosata si viata privata sa nu existe nici o legatura”[2]

 

Constitutia României limiteaza, prin art. 30 alin. (6), exercitiul libertatii de gândire si de exprimare, potrivit caruia libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

 

Un caz in jurisprudenta recenta este cel al Cameliei Potec, campioana olimpica la înot de la Atena. Sportiva a formulat o cerere de chemare in judecata impotriva revistei „Cosmopolitan” solicitand desp?gubiri de 150.000 de euro.

 

Cauza acestei actiuni este folosirea de catre revista a imaginii si a numelui sportivei pentru a face reclam? unor produse cosmetice, înc?lcandu-i-se astfel dreptul la imagine si dreptul la nume al acesteia. Camelia Potec a aratat în actiunea dedusa judecatii ca a fost aleasa sa reprezinte în România imaginea marcii „Omega”. In scopul promovarii, elvetienii au invitat pe reprezentantii revistei Cosmopolitan în Elvetia, la St. Moritz. Sportiva sustine ca redactorul acestei reviste, în loc sa se intereseze de relatia Potec – Omega, s-a limitat la a se interesa de produsele cosmetice pe care Camelia Potec le foloseste. Sportiva sustine in actiune ca in interviu nu a indicat vreo marc? de produse cosmetice preferata.

 

Dup? evenimentul din Elvetia, în revista Cosmopolitan a aparut un articol conform caruia se sustine ca sportiva ar prefera anumite marci: Wella, Vichy si Garnier – care de altfel au fost promovate in aceasta revista alaturi de imaginea ei.

 

De asemenea, sportiva sustine faptul ca fotografia publicata este o preluare neautorizata a unei fotografii de pe site-ul Omega.

 

Pentru faptele expuse, Camelia Potec sustine ca i s-au încalcat „în mod flagrant si evident dreptul la viata privata, în dimensiunea dreptului la imagine prin deturnare si denaturare, precum si dreptul la nume, prin explorare comerciala neautorizata”[3].

 

Potrivit reclamantei, faptul ca pe pagina de internet a elvetienilor exista fotografia respectiva nu conferea pârâailor dreptul de a prelua imaginea, dreptul de a interveni asupra fotografiei afectând integritatea acesteia prin trunchiere ?i dreptul de publicare a ei în alte scopuri decât asocierii exclusive cu marca Omega.

 

În ceea ce priveste dreptul la imagine, sportiva consider? ca acesta i-a fost încalcat prin asocierea neautorizata cu produse în scopul comercializarii. In dosar, reclamanta face referire si la practica franceza în domeniul încalcarii drepturilor conexe dreptului de proprietate intelectuala. Potrivit acestora „utilizarea imaginii unei persoane publice în scopuri comerciale este supusa autorizarii exprese”.

 

Camelia Potec sustine ca aceste fapte intra în sfera ilicitului civil si atrag raspunderea civila delictuala a celor în culpa. În ceea ce priveste daunele solicitate, Camelia Potec le evalueaza la 150.000 de euro.

 

În afara de daunele materiale, campioana olimpica mai cere si daune morale. Astfel, pentru „suferinta psihica” produsa de aparitia în revista a faptului ca ar folosi crema de fata Vichy sau sampon Garnier, Camelia Potec mai solicita suma de 30.000 de euro.

 

Trecand peste intrebarea daca suma respectiva este sau nu justificata, ramane intrebarea daca si in ce temei se poate initia o actiune in pretentii in vederea obtinerii de despagubiri pentru incalcarea dreptului la propria imagine.

 

O prima reglementare a dreptului la propria imagine, chiar daca sub titlul „protectia portretului” o gasim in cap.11, art.88 al Legii nr.8/1996 privind drepturile de autor.

 

Conform acestor dispozitii, difuzarea unei opere care contine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentata in acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul operei respective nu are dreptul sa o reproduca sau sa o comunice public fara consimtamantul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupa moartea sa.

 

In schimb, in lege sunt prevazute si exceptiile de la necesitatea consimtamantului: „consimtamantul nu este necesar daca persoana reprezentata in portret este de profesie model sau a primit o remuneratie pentru a poza”. Totusi, legea privind drepturile de autor stipuleaza expres ca, in aceasta situatie, autorizarea nu este necesara doar „in lipsa unei clauze contrare”. Rezulta ca daca persoana in cauza solicita expres ca imaginea sa sa nu fie data publicitatii, jurnalistul va trebui sa tina cont de aceasta cerere.

De aseamenea, legea 8/1996 mai precizeaza ca autorizarea nu este necesara nici pentru difuzarea unei opere care contine portretul:

 

„a) unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice;

 

b) unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.”

 

Conform legii drepturilor de autor, constituie opere protejate operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. Deci publicarea fotografiilor reprezentand sau continand portretul unor persoane, difuzarea unor filme continand astfel de imagini necesita autorizarea celui reprezentat.

 

O problema privind aspectul dreptului la propria imagine ar fi ca legea 8/1996 nu este foarte clara in privinta a ceea ce ar trebui sa se inteleaga prin „portret”. Definitia DEX-ului ar fi „reprezentare (prin desen, pictura, gravura) a unei persoane; chip. 2) descriere orala sau scrisa a unei persoane. 3) (în literatura) înfatisare si tipizare artistica a personajului unei opere”.

 

Desi necuprinsa in definitia portretului, fotografia este in momentul de fata cea mai utilizata forma a portretului, astfel incat publicarea neautorizata a unei fotografii intr-o revista incalca prevederile legii privind dreptul de autor.

 

In cazul portretului realizat prin fotografie sau prin alt procedeu analog trebuie avute in vedere si dispozitiile cuprinse in art.85-87 din legea 8/1996 care se refera la utilizarea operelor fotografice.

 

O alta reglementare aplicabila dreptului la propria imagine este legea privind publicitatea nr.148/2000 care interzice publicitatea care:

 

„f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnittaii si vietii particulare a persoanelor”.

 

De asemenea, art. 16 din Codul de practica in publicitate prevede ca ”Reclamele nu trebuie sa prezinte sau sa faca referire la persoane – private sau publice – fara acordul prealabil al acestora”.

 

In acelasi domeniu mai este incidenta Decizia CNA nr. 248/2004 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine.

 

Decizia CNA se aliniaza acquis-ului comunitar in materie, instituit de Directiva europeana Televiziunea Fara Frontiere, si practicii europene: autoritatile europene de reglementare in domeniul audiovizual impun posturilor de radio si de televiziune sa respecte drepturile persoanei cu privire la viata sa privata, propria imagine, onoarea si reputatia sa – asa cum sunt stabilite prin lege si jurisprudenta.

De asemenea, Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei 1003/1993, privind Etica jurnalismului precizeaza: “In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata.”

 

Folosirea de catre o televiziune, radio sau revista a numelui unei persoane alaturi de o marca de produse sau servicii fara acordul acestei persoane constituie in fapt publicitate mascata. Aceasta utilizare a numelui/imaginii unei persoane se face in scopul influentarii publicului de a asocia marca respectiva cu persoana care de obicei nu este numai foarte cunoscuta ci are si o reputatie pozitiva.

 

Publicitate mascata este definita de legea audiovizualului nr. 504/2002 astfel cum a fost modificata de legea 402/2003 ca fiind „prezentarea în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, marcilor comerciale sau activitatilor unui producator de bunuri ori prestator de servicii, daca aceasta prezentare este facuta în mod intentionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat, si care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevaratul sau scop; o asemenea forma de prezentare este considerata intentionata mai ales atunci când este facuta în schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar” si potrivit aceleiasi legi constituie contraventie.

Intrucat intotdeauna un articol oricat de mic, dar neinsotit de semnul distinctiv pentru materialele publicitare (litera P intr-un cerc), va avea un impact mult mai mare in randul cititorilor decat o reclama care va ocupa in pagina cam acelasi spatiu ca si articolul respectiv, tentatia va fi de a folosi publicitatea mascata.

 

De cele mai multe ori jurnalistii se apara invocand dreptul la informare publica. Demarcarea clara a unei informatii ca fiind de interes public tine de politica editoriala a fiecarui canal mass-media, de targetul acestuia si, nu in ultimul rand de subiectivismul editorului, pentru ca acesta este independent. Consiliul National al Audiovizualului nu reglementeaza prin nici o decizie ce inseamna interes public si care sunt acele informatii care pot fi considerate de interes pentru public, atunci nu sunt publicitate mascata.

Pentru a putea fi catalogata drept publicitate mascata, o informatie trebuie sa fie plasata in acel context cu intentia de a face publicitate, sa prezinte avantajele unui produs sau serviciu si sa prezinte doar calitatile acestuia, fara a vorbi de defecte. Iar toate acestea trebuie dovedite ca fiind intentionate pentru a putea cataloga o informatie ca a fi publicitate mascata.

 

Relevant in materia dreptului la propria imagine este si art. 94 din Legea 8/1996 astfel cum a fost modificata care prevede ca „sunt recunoscuti si protejati, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artistii interpreti sau executanti, pentru propriile interpretari ori executii, producatorii de inregistrari sonore si producatorii de inregistrari audiovizuale, pentru propriile inregistrari, si organismele de radiodifuziune si de televiziune, pentru propriile emisiuni si servicii de programe”

 

In sensul legii privind dreptul de autor, prin „artisti interpreti” sau „executanti” se intelege: „actorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii si alte persoane care prezinta, canta, danseaza, recita, declama, joaca, interpreteaza, regizeaza, dirijeaza ori executa in orice alta modalitate o opera literara sau artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete”.

Acesti artisti au dreptul moral de a pretinde recunoasterea paternitatii propriei interpretari sau executii si dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol si la fiecare utilizare a inregistrarii acestuia.

 

Pe langa drepturile morale, legea dreptului de autor prevede si modul de calcul al drepturilor patrimoniale, artistul interpret sau executant avand dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice  distribuirea interpretarii sau a executiei fixate.

 

O alta problema in cadrul dreptului la propria imagine, ar fi dreptul la nume, in special al numelor personalitatilor. Dreptul la nume este un drept nepatrimonial, neevaluabil in bani.

Nu exista o definitie legala a numelui dar prin reglementarea structurii, dobandirii, modificarii si a schimbarii acestuia legea ofera elementele necesare definirii sale. Pe baza acestor elemente in literatura juridica au fost propuse mai multe definitii ale numelui, dintre care o retinem pe cae conform careia numele este „acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.”

Numele are o structura si aceasta este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954. Conform dispozitiei legale citate „Numele cuprinde numele de familie si prenumele”

Ce se intampla insa daca o societate foloseste fara drept numele unei persoane in scopul de a obtine avantaje patrimoniale?

 

De exemplu, numele „Doroftei” a fost folosit pentru o scurta perioada de timp (in 2003) ca marca a unor produse din tutun. Desi fara a fi inregistrata, marca respectiva compusa din numele „Doroftei” se poate spune ca este notorie.

In cazul in care tigarile respective incepeau sa fie puse in vanzare, societatea producatoare ar fi profitat in mod injust si neloial de numele cunoscutului campion mondial la box. Notificata, societatea respectiva a renuntat imediat la folosirea marcii „Doroftei”.

 

Tinand cont de faptul ca pentru a face o marca sa fie cunoscuta de public trebuie investiti foarte multi bani si de asemenea, timp, este de asteptat ca diverse companii sa profite de numele cunoscut al unei personalitati (indiferent din ce domeniu) pentru a-si asocia marca de numele sau imaginea respectivei personalitati, in scopul de a obtine avantaje neloiale daca nu vor intelege ca in schimbul folosirii numelui sau portretului personalitatii trebuie platita un anumit pret care de multe ori nu va fi mic.

[1] D.Pavel, C.Turianu, Calomnia prin presa, Ed. Sansa, 1996 / [2] P. Andrei, E. Safta-Romano, Protectia juridica a dreptului la propria imagine, rev. dreptul nr5-6/1993, pag.49 / [3] Revista “Gandul”  din 05.10.2005

Cream si suntem antrenati intr-un permanent proces evolutiv, modelam lumea in care traim dand o nota aparte actiunilor noastre. Vorbim, asadar, despre creatie si modurile ei de manifestare intr-o perioada care abunda in modificari legislative. Asa se face ca, la data de 7 octombrie 2011, a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor nr. (more…)

Marcile senzoriale (tactile, olfactive si cele sonore) fac parte dintre marcile netraditionale, o marca de acest tip fiind orice tip nou de marca, ce nu apartine unei categorii preexistente, conventionale de marci, si care este adesea dificil de inregistrat, dar care indeplineste rolul esential al marcii : acela de a identifica originea produselor sau serviciilor.

 

Anumite tipuri de marci neconventionale au inceput sa fie acceptate, de curind, ca rezultat al schimbarilor legislative ce au determinat largirea definitiei data marcii. Acest lucru se datoreaza tratatelor internationale de proprietate intelectuala, printre care si TRIPS -ul, care stabilesc standarde si definitii in domeniu.

 

Art. 15.1 din TRIPS stabileste definitia marcii ca: “orice semn…….. capabil de a distinge produsele / serviciile unei companii de cele ale altor companii ”Ceea ce au in comun aceste marci este ca, pentru a putea fi inregistrate, trebuie sa indeplineasca cerintele impuse de legislatia existenta in domeniu – si mai ales conditia esentiala a reprezentarii grafice.Forma unui produs sau a unui ambalaj poate, de asemenea, servi la identificarea originii unui produs/serviciu. Marcile 3D nu primesc protectie daca publicul consumator nu recunoaste forma , ca indicator al sursei produsului respectiv.
Un exemplu clasic , pentru marcile din aceasta categorie, il reprezinta forma contur a sticlei de Coca Cola, marca care insa nu a putut fi inregistrata in Romania.

 

O singura atingere a unui anumit obiect poate duce la recunoasterea acestuia, de exemplu daca suprafata atinsa are o structura sau o forma specifica.
Sticla de Coca Cola a fost proiectata, in 1915, astfel incat sa poata fi recunoscuta si in intuneric. Inregistrarea unor asemenea marci ar fi cel putin problematica, daca nu cel chiar imposibila. Majoritatea nu ar indeplini cerinta reprezentarii grafice.

 

In ciuda recunoasterii acordate marcilor sonore in multe tari, reprezentarea grafica a unor astfel de marci constituie o problema si pentru solicitanti si pentru oficiile nationale, care au diferite metode de a rezolva aceasta problema.
O bucata muzicala, o melodie sau un sunet de apel la un telefon, pot fi usor inregistrate ca marci (cu conditiade a satisface criteriile marcii comunitare respectiv nationale pentru registrabilitate si distinctivitate ).
Dificultatea semnalata de practica marcii comunitare este aceea ca, in timp ce melodiile pot fi inregistrate, zgomotele nu pot fi inregistrate. Sunetul unui latrat de caine sau sunetul valurilor care se sparg de mal, nu pot fi puse pe note.

 

OHIM (Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne) a inceput sa inregistreze marci sonore de la 1 aprilie 1996. Ele sunt mentionate in mod clar in manualul de examinare si au o sectiune speciala in cererea de inregistrare a marcii.
Un exemplu clasic de marca sonora inregistrata ca marca comunitara este tonul de apel al firmei NOKIA. Practica europeana in domeniu arata ca, pentru a fi inregistrate, sunetele trebuie sa fie reprezentate grafic intr-un mod clar, precis, accesibil tuturor, inteligibil, durabil si obiectiv . In general cererile de inregistrare de marci sonore care contin note muzicale, indeplinesc aceste criterii  dar marcile sonore ce reproduc zgomote – nu.

 

In Romania au fost acceptate la inregistrare cateva marci sonore, desi nu sunt prevederi legale exprese in legea 84/1998. Astfel, in prezent exista 3 marci nationale sonore inregistrate, avand ca titulari SC Bachus SA (2 marci) si SC Jidvei SRL Filiala Alba (1 marca).

 

In ceea ce priveste marcile olfactive, situatia marcilor inregistrate la nivel comunitar si la nivel national este diferita de situatia marcilor inregistrate in SUA de exemplu. Astfel, in SUA mirosurile pot deveni marci cu singura conditie de a nu servi unui scop functional si, incepand cu anul 1990, au fost inregistrate mai multe marci, prima dintre acestea fiind mirosul floral pentru impletituri si broderii .
Mirosuri precum parfumurile sunt considerate functionale (impuse de natura produsului sau de functie ) si nu pot fi inregistrate ca marci.
In Marea Britanie exista inregistrata cateva marci olfactive cum ar fi: miros floral reminiscent de trandafiri, pentru cauciucuri, sau mirosul puternic de bere amara, pentru sagetile de darts.

 

Exista o zona destul de subtire intre mirosul ca marca si mirosul ca o calitate (pur functional). De exemplu, mirosul de mar pentru pungile de plastic pentru gunoi, poate fi distinctiv, dar poate fi si functional, deoarece scopul ar fi sa acopere mirosul gunoaielor din punga.
Singura marca olfactiva, inregistrata ca marca comunitara, este mirosul ierbii proaspat cosite, pentru mingi de tenis.

 

La inceput, examinatorul a refuzat cererea, deoarece a considerat ca descrierea marcii prin cuvinte, nu poate constitui o reprezentare grafica a marcii. Comisia de apeluri a Oficiului a admis inregistrarea marcii, motivind ca: mirosul ierbii proaspat cosite este un miros distinctiv, pe care oricine il recunoaste, imediat, din experienta, deci se considera ca descrierea marcii indeplineste conditiile art. 4 din Regulamentul marcii comunitare.

 

Avand in vedere faptul ca Romania este acum parte din Uniunea Europeana, aceasta marca se considera a fi protejata si pe teritoriul tarii noastre.