Opoziția este principalul instrument juridic la care titularii mărcilor anterioare apelează pentru a stopa înregistrarea unor mărci similare ulterioare. Pentru a fi admisă o opoziție și a avea drept consecință respingerea unei mărci ulterioare, este neceară îndeplinirea unor condiții cumulative descrise de art. 6 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice:
Art. 6
(1)În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (1), o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative:
a)dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;
b)dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
Dupa cum se poate observa, nu este suficient ca denumirile mărcilor în discuție să fie similare ci, trebuie să existe cel puțin similaritate și la nivelul claselor de protecție (produsele și serviciile) protejate de mărci.
În ceea ce privește similaritatea denumirilor, aceasta trebuie apreciată prin prisma celor 3 dimensiuni de analiză: vizuală, fonetică și conceptuală.
Analiza vizuală are în prim-plan felul în care consumatorul percepe marca la prima vedere. Unul dintre factorii decisivi în aprecierea similarității vizuale dintre două mărci este tipul acestora (mărci exclusiv verbale sau combinate ce au în componență și un logo). Astfel, în analiza similarității vizuale a două mărcii, situațiile pot fi diferite după cum urmează:
- a) Analiza mărcilor exclusiv verbale
MISAKO vs. GREEN BY MISAKO
În primul caz, la momentul analizării din punct de vedere vizual a mărcilor în discuție, dat fiind faptul că marca ulterioară (GREEN BY MISAKO) nu are nicio reprezentare grafică și conține în integralitate denumirea mărcii anterioare “MISAKO”, ar putea fi considerată similară din punct de vedere vizual.
- b) Analiza mărcilor combinate
În al doilea caz, poate fi observat impactul pe care îl poate avea un logo în analiza comparativă a două mărci. În decizia T-162/08, s-a constatat faptul că în ceea ce privește analiza vizuală a mărcilor de mai sus, elementul “MISAKO” din marca “GREEN BY MISAKO”, are un rol secundar, neglijabil, intenția clară a solicitantului fiind de a proteja elementul verbal principal “GREEN”, care a fost stilizat cu un font considerabil mai mare. În acest sens, s-a considerat că mărcile în discuție sunt diferite și pot coexista.
Analiza fonetică vizează compararea mărcilor sub aspectul numărului de cuvinte/silabe, dispunerea acestora și accentul lor specific. Prin urmare, la momentul aprecierii similarității fonetice dintre două mărci, se va avea în vedere exclusiv felul în care acestea se pronunță.
Spre exemplu, în următorul caz, deși mărcile în discuție erau diferite din punct de vedere vizual, acestea au fost considerate identice din punct de vedere fonetic (decizia R 166/2010-1):
Marca “for us” a fost depusă spre înregistrare la nivel european, unde majoritatea publicului este cunoscător de limba engleză. Pe cale de consecință, dată fiind pronunția din engleză a cifrei 4 (four), mărcile vor fi similare sub acest aspect.
Analiza conceptuală vizează mesajul transmis de mărcile în discuție, conceptul evocat prin citirea acestora. La momentul efectuării analizei conceptuale, prevalează ideea transmisă de marca în sine.
În exemplul următor, mărcile în discuție sunt diferite din punct de vedere vizual și fonetic, însă, sub aspect conceptual, acestea sunt similare:
Mărcile au în componență termenii “baby” respectiv “kids”, care evoca în mod similar aceeași idee, copilăria. Dat fiind faptul că acestea debutează și prin aceeași particulă, Mc, mărcile sunt considerate similare din punct de vedere conceptual (T-466/09).
Astfel cum am arătat mai sus, pentru a complini toate cerințele admiterii unei opoziții, titularul mărcii anterioare nu trebuie doar să dovedească similaritatea denumirilor la nivelul celor 3 dimensiuni (vizuală, fonetică și conceptuală) ci, trebuie să arate și un grad minim de similaritate a produselor și/sau serviciilor, aceasta fiind o condiție cumulativă.
De exemplu, chiar în măsura în care se va arăta că două mărci sunt similare din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual dar nu există similaritate a produselor, opoziția va fi respinsă. În situația în care este depusă spre înregistrare marca “aaba” pentru clasa 34 (produse din tutun) și la înregistrarea acesteia formulează opoziție marca identică “aaba” protejată pentru clasa 20 (mobilă pentru bucătărie), în ciuda faptului că mărcile sunt identice în proporție de 100%, opoziția va fi respinsă, date fiind produsele extrem de diferite și inexistența riscului de confuzie.
O altă serie de factori de care trebuie să se țină cont la momentul aprecierii riscului de confuzie dintre mărci este publicul relevant și gradul de atenție al acestuia. Aceștia sunt foarte importanți întrucât, cu ajutorul lor, poate fi stabilit cărui consumator final îi este adresată marca precum și atenția lui când se confruntă cu mărcile în discuție. Spre exemplu, lemnul ca materie primă este destinat uzului industrial, în timp ce produsele din lemn sunt adresate consumatorului final. Publicul este diferit iar produsele, de asemenea, sunt diferite. Gradul de atenție al publicului diferă în funcție de produsele cărora le este aplicată marca. Ca exemplu, consumatorul nu este la fel de atent atunci când achiziționează o revistă (un bun cotidian a cărui cumpărare nu durează mai mult de 30 de secunde) prin comparație cu un autoturism (un bun achiziționat spre a fi folosit o perioadă lungă de timp, al cărui preț este de asemenea unul foarte ridicat).
Foarte multe dintre opozițiile formulate la înregistrarea mărcilor sunt respinse din cauza lipsei de expertiză a celor care le formulează. Compararea a două mărci sub aspectele precizate mai sus și stabilirea în concret a existenței/inexistenței riscului de confuzie, necesită o experiență relevantă în domeniul proprietății industriale, motiv pentru care este recomandată în prealabil consultarea unui consilier în proprietate industrială.
