Nomenius - Inregistrare marci » marci

Importanta marcii si drepturile conferite titularului de marca

Nomenius.ro — Mon, 13 Feb 2012 12:42:56 +0000

Optica asupra a ceea ce reprezinta o marca este, fara doar si poate, una variata. Traim intr-o societate care pare sa fi inteles foarte bine ca lupta pe terenul concurentei este si una a numelor.

Fie ca este definita prin prisma legiuitorului grijuliu in a asigura cadrul legal optim conferirii de drepturi titularilor sau, fie ca transpune perspectiva consumatorului obisnuit, marca prezinta, sub aspect semiotic, un element comun: modalitatea practica de asigurare a distinctivitatii intre produsele si serviciile intreprinzatorilor.

Sa analizam, de pilda, cel mai simplu exemplu cu putinta. Intreprinzatorul dornic in a se afirma pe un anumit segment de piata, prin oferirea unui anumit tip de produse/servicii, foloseste, in faza incipienta a afacerii sale, o denumire care sa il diferentieze in randul celorlalti “jucatori”. Marca indeplineste, la acest nivel, functia de identificare, de recunoastere.

In timp, procesul devine unul elaborat. Simplul atribut de identificare este, acum, acaparat de dorinta acerba a intreprinzatorului de a se afirma pe piata produselor/serviciilor nu doar prin oferirea de produse/servicii sub un anumit nume, ci prin punerea la dispozitia consumatorului a unor servicii/produse de o inalta calitate. Asa se face ca marca este acum purtatoarea unui set de valori. Marca intruchipeaza, asadar, avatarul prosperitatii unei afaceri bine intemeiate.

Paralel demersului intreprinzatorului in drumul sau de la marca la brand, caci brandul nu este altceva decat perceptia finala declansata de simbol, consumatorul dezvolta un anumit atasament fata de marca.

Experientele personale legate de aceasta genereaza emotii dintre cele mai variate. Marca determina apartenenta consumatorului la un anumit grup, sau poate chiar mai sugestiv spus, consumatotul adera la grupul de valori impus de o anumita marca.

Marca evidentiaza, diferentiaza, integreaza. Un lucru este cert: marca indeamna spre consum, nereprezentand decat o forma de comunicare subliminala intre nevoia intreprinzatorului de a se afirma pe piata produselor si serviciilor prin impunerea unui standard inalt de valori si consumatorul aflat in cautarea unor valori apte sa ii satisfaca si cele mai ascunse dorinte de consum.

DREPTURILE TITULARULUI DE MARCA

Pastrand aceeasi nota a importantei marcii in spatiul comercial actual, marca rezerva titularului o serie de drepturi. Reglementarea drepturilor titularului de marca se dovedeste a fi o necesitate.

Practicile comerciale actuale abunda, nu de putine ori, in acte neloiale ale concurentilor care, in goana spre succes tind sa rapeasca din prestigiul marcii inregistrate.

Nu putine au fost cazurile in care titularul unei marci larg cunoscute in randul consumatorilor s-a gasit in imposibilitatea de a-si valorifica afacerea la capacitatea maxima, doar pentru ca un concurent “rau intentionat” a reusit sa induca consumatorul in eroare.

Pentru consumator, marca in lumina careia o societate isi prezinta produsele sau serviciile inseamna de fapt un mozaic de valori, calitati si principii.

Aflat in fata raftului unui magazin cu produse electronice, conumatorul va fi tentat sa aleaga marci precum Apple ori Samsung. Justificarea alegerii este simpla: producatorul si implicit titularul de marca s-a deosebit pe piata produselor electronice prin promovarea unui anumit tip de calitate – gata oricand sa-l satisfaca pana si pe cel mai exigent consumator.

Marca este importanta si reprezinta, de cele mai multe ori, prima carte de vizita pe care consumatorul o primeste de la intreprinzatorul titular de marca.

Intr-o societate in care predomina lupta micilor si marilor intreprinzatori pentru castigarea unui loc preferential in mintea consumatorului, legiuitorul rezerva expres o serie de drepturi titularului de marca.

In acest sens, Legea nr. 84/1998 astfel cum a fost modificata prin Legea 66/2010 privind marcile si indicatiile geografice dedica un spatiu pretios drepturilor conferite de marca.

Titularul marcii devine, in viziunea legiuitorului, posesor de drepturi exclusive asupra marcii, ori altfel spus, acesta este singurul care poate decide asupra modului de intrebuintare al marcii, singurul care isi poate promova afacerea sub titulatura marcii inregistrate.

Prin inregistrarea marcii la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci intreprinzatorul poate demara, sub protectia legii, o serie de actiuni care sa il puna la adapost de concurentii neloiali.

Printre cele mai practicate modalitati de manifestare a concurentei neloiale, in materie de proprietate industriala, se numara:

Folosirea unui semn identic marcii pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata
Folosirea unui semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse identice sau similare

Dar si

Folosirea unui semn identic sau asemanator cu marca pentru produse sau servicii diferite fata de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania.

Toate acestea sunt de natura a crea confuzie in randul consumatorului obisnuit.

Analizand dintr-o dubla perspectiva, drepturile conferite de marca sunt nu numai prerogative de care se bucura titularul marcii, dar si beneficii ale consumatorului. In aceasta ultima acceptiune, drepturile conferite de marca permit titularului sa intreprinda variate demersuri de stopare a concurentei “rau intentionate” si implicit de salvare a consumatorului de invazia produselor contrafacute.

Asa se face ca titularului de marca ii este rezervat dreptul de a se adresa instantelor competente si de a solicita, pe aceasta cale, interzicerea urmatoarelor acte ale tertilor:

Aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
Oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor in acest scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;
Punerea in libera circulatie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum si acordarea oricarei alte destinatii vamale, asa cum acestea sunt definite in reglementarile vamale;
Utilizarea semnului pe documente sau pentru publicare.

Reglementarea drepturilor conferite de marca nu face decat sa accentueze importanta marcilor pe piata produselor si serviciilor. Simplul fapt al reglementarii cailor legale, in lupta impotriva concurentilor, constituie un plus al afacerii intreprinzatorului.

Marca nu numai ca evidentiaza afacerea, dar o si protejeaza.

Autor: Ioana Tapoi – Consilier juridic

ORDA a introdus o noua taxa pentru muzica ambientala

Nomenius.ro — Tue, 20 Dec 2011 13:42:14 +0000

ORDA – noua taxa pentru muzica ambientala

Cream si suntem antrenati intr-un permanent proces evolutiv, modelam lumea in care traim dand o nota aparte actiunilor noastre. Vorbim, asadar, despre creatie si modurile ei de manifestare intr-o perioada care abunda in modificari legislative. Asa se face ca, la data de 7 octombrie 2011, a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor nr. 266 din data de 4 octombrie 2011, aceasta vizand remuneratia datorata pentru utilizarea operelor in scop ambiental.

Decizia stabileste asadar metodologia privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor pentru opere muzicale, aducand o serie de noutati fata de reglementarea din perioada 2006-2009. Decizia ORDA apare intr-un context caracterizat de modificari legislative justificate de nevoia crearii unui cadru juridic apt sa asigure o protectie mai mare drepturilor si creatiilor. Vorbind despre drepturi si necesitatea de a le proteja, adoptarea Deciziei ORDA creeaza reactii in randul utilizatorilor de muzica ambientala.

Noi reglementari in materie de remuneratie

Ce schimbari vehiculeaza noua decizie, in ce masura ii va influenta pe utilizatorii de muzica ambientala, dar, mai cu seama, care este scopul modificarilor legislative – sunt doar cateva dintre temele cu miza in acest domeniu.

Decizia ORDA transpune printr-un continut clar procedura pe care utilizatorii de opere in scop ambiental trebuie sa o urmeze in vederea protejarii drepturilor compozitorilor si muzicologilor din Romania. Aceasta apare ca raspuns la solicitarile formulate de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania – Asociatia pentru Drepturile de Autor, cu privire la necesitatea crearii unui spatiu normativ apt sa asigure protectia creatiilor muzicale, precum si sa permita mentinerea unui echilibru economico-juridic intre creatorii/compozitorii, utilizatorii si consumatorii operelor muzicale. Desi, in mare parte, se pastreaza din structura reglementarii anterioare, evidentiem o serie de elemente cu caracter de noutate:

Utilizatorii de muzica in scop ambiental au obligatia de a plati o remuneratie lunara.

Se stabileste astfel obligativitatea platii unei remuneratii lunare, de catre utilizatorul de muzica in scop ambiental, care in prealabil a obtinut licenta neexclusiva din partea UCMR – ADA. Remuneratia este stabilita, de aceasta data, lunar, spre deosebire de reglementarea anterioara care stabilea plata trimestriala. Plata remuneratiilor se va face pana la data de 15 a lunii, la aceasta adaugandu-se si cota legala de TVA. In mod concret, plata remuneratiilor se va face prin raportare la natura si structura spatiului ambiental, in cele ce urmeaza urmand sa evidentiem categoriile de spatii vizate de taxa respectiva, cu precizarea ca noua decizie ORDA cuprinde o reglementare mai bine structurata fata de cea veche, fiind vizate o serie de spatii care nu se regaseau in metodologia anterioara:

Unitatile de cazare;
Unitatile de alimentatie publica din orase si statiuni;
Unitatile de alimentatie publica din comune si sate;
Unitatile comerciale sau de prestare cu activitate continua (inclusiv cele cu suprafete mai mici de 200 mp);
Agrement, centre medicale, birouri;
Evenimente ocazionale;
Targuri si expozitii;
Standuri mobile cu activitate permanenta;
Transporturi terestre, aeriene sau maritime de pasageri;
Spatii de asteptare;
Parcari;
Parcuri, piete, intersectii, plaje, stranduri, partii pentru schi;
Statii call center;
Stadioane si sali de sport.

Cu titlu exemplificativ, precizam ca cea mai mica remuneratie este in valoare de 2 lei si se plateste lunar, per camera, pentru o unitate de cazare cu o clasificare de pana la 2 stele / margarete, in timp ce remuneratia cea mai mare insumeaza 1.800 lei pe care trebuie sa ii plateasca o unitate comerciala sau de prestari cu activitate continua avand o suprafata de peste 6.000 mp. In acest sens, s-a afirmat in cuprinsul hotararii arbitrale din 30 septembie 2011 ca „remuneratia / metru patrat / luna se reduce pe masura ce suprafata unitatii comerciale este mai mare, din acest motiv nu se acorda noi reduceri, suplimentare, pentru unitati comerciale, in considerarea faptului ca ar detine in mod cumulat suprafete mai mari.”

Raportandu-ne la cuantumul remuneratiei, observam o serie de oscilatii fata de reglementarea anterioara. Astfel, daca pana in 2011, pentru o suprafata de 100 mp intr-un restaurant, bar sau berarie, se platea un total de 50 RON/luna, decizia actuala impune o mai buna evidentiere a categoriilor de spatii, stabilindu-se tarife pentru fiecare 50 mp: o suprafata de pana la 50 mp presupune plata unei remuneratii de 60 lei, in timp ce pentru o suprafata cuprinsa intre 51 si 100 mp se vor plati 130 lei. Astfel, prin hotararea arbitrala din 30 septembrie 2011 se considera ca remuneratia propusa de UCMR – ADA este echitabila, iar „completul arbitral are in vedere si necesitatea ca nivelul remuneratiilor sa fie de natura a incuraja activitatea creatoare ca principal element al dezvoltarii culturale”.

Intarzierea la plata remuneratiilor antreneaza plata unor penalitati de 0,5 % / zi de intarziere, in timp ce anterior penalitatea respectiva era de 0,2 %.

Utilizatorii trebuie sa comunice UCMR – ADA planuri cadastrale ale spatiilor pe care le detin cu orice titlu.

Noua Decizie ORDA impune utilizatorilor de muzica in scop ambiental ca, in termen de 10 zile de la solicitare, sa transmita UCMR – ADA planurile cadastrale ale spatiilor pe care le detin cu orice titlu sau, in absenta acestora, copii ale lor prin care au dobandit proprietatea sau folosinta spatiilor. Utilizatorii trebuie sa comunice de asemenea orice document si/sau informatii solicitate, in baza art. 130 lit. h) din Legea 8/1996. In acest fel, se asigura o mai buna evidenta cu privire la spatiile destinate ascultarii muzicii ambientale, organele de gestiune putand monitoriza prin reprezentanti imputerniciti in acest sens utilizarea operelor muzicale in scop ambiental.

Autor: Consilier Juridic Ioana-Andreea Tapoi