A fost adoptată o nouă directivă în domeniul mărcilor la nivel european, urmărindu-se apropierea legislaţiilor statelor membre atât în ceea ce priveşte aspectele de fond, cât şi în ceea ce priveşte detaliile de ordin procedural. Modificările aduse de această nouă directivă vor fi implementate la nivelul statelor membre până în data de 15.01.2019, acestea fiind nevoite să adapteze legislaţiile naţionale astfel încât să poată fi transpuse noile prevederi.
Una dintre modificările majore prevăzute de noua directivă europeană este reprezentată de adaptarea definiţiei generale a mărcilor pentru a putea deschide posibilitatea apariţiei unor noi tipuri de marcă. Astfel, este necesar să revedem definiţiile actuale prevăzute de legea naţională şi de legea europeană:
Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată:
“Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia că aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene:
“Pot constitui mărci UE toate semnele care pot avea o reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului sau, cu condiţia că astfel de semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora.”
Observăm că ambele definiţii prevăd condiţia reprezentării grafice a mărcii, o condiţie care reprezintă un impediment pentru apariţia unor alte tipuri de mărci şi, din acest motiv, această condiţie va fi eliminată atât din definiţia mărcii naţionale, cât şi la nivel european. Pe lângă acest lucru, vor fi adoptate şi formatele electronice în care vor fi acceptate noile tipuri de marcă.
O schimbare majoră precum lipsa condiţiei de reprezentare grafică, în mod evident, poate conduce la o separare şi mai clară a practicilor naţionale dacă fiecare stat membru UE adoptă cerinţe diferite (sau chiar contradictorii) de la un stat la altul pentru acceptarea noilor tipuri de marcă – or, acest lucru este de nedorit. Pentru a facilita procesul de transpunere şi pentru a intensifica impactul de armonizare a noii directive în domeniul mărcilor, Oficiul European (EUIPO) şi Oficiile Naţionale colaborează pentru a se asigura că implementarea noilor prevederi se realizează într-o manieră armonizată şi consecventă la nivelul tuturor statelor membre UE.
Marca multimedia este una dintre mărcile care vor putea fi înregistrate la OSIM sau la EUIPO în viitorul apropiat. Acest nou tip de marcă va consta într-o combinaţie de mişcare şi sunet – practic, marca va fi înregistrată doar prin mijloace electronice prin intermediul unui fişier audio-video care să surprindă secvenţa sonoră şi vizuală. În orice caz, apreciem că se impune şi o detaliere scrisă a elementelor componente care să descrie cât mai cuprinzător combinaţia de mişcare şi sunet. Toate acestea vor ajuta la stabilirea limitelor de protecţie a mărcii respective, un aspect absolut esenţial mai ales în contextul unui litigiu între două mărci.
Marca multimedia, alături de marca hologramă (o marcă având elemente cu caracteristici holografice), marca de mişcare (o marcă ce constă într-o schimbare de poziţie a elementelor mărcii) şi marca sonoră (alcătuită exclusiv dintr-un sunet sau o combinaţie de sunete), sunt considerate a fi mărci non-tradiţionale deoarece apariţia lor a fost impusă tocmai de evoluţia societăţii şi de diversificarea nevoilor companiilor de a se menţine la un nivel concurenţial ridicat. Toţi aceşti paşi conduc la dezvoltarea pieţelor de consum întrucât opulenţa produselor şi serviciilor necesită identificări din ce în ce mai complexe.
Apariţia noilor mărci va conduce în mod implicit şi la nevoia de adaptare a autorităţilor, fie că vorbim de examinatorii Oficiilor Naţionale sau de judecătorii desemnaţi pentru soluţionarea unor conflicte între titularii acestor noi mărci. Totodată, se vor diversifica şi cazurile de contrafacere a mărcilor înregistrate, astfel încât titularii mărcilor vor fi nevoiţi să manifeste un nivel de vigilenţa mult mai ridicat.
Menţionăm că noua directivă nu exclude posibilitatea înregistrării unor alte tipuri de mărci, astfel încât enumerarea mărcilor non-tradiţionale nu este exhaustivă, ci dimpotrivă, există o deschidere concretă din partea autorităţilor în sensul înregistrării unor mărci din ce în ce mai diverse. Eventual, se poate adopta chiar o definiţie şi un cadru legal specific pentru posibilele noi tipuri de marcă.
Toate aceste eforturi concentrate pentru crearea unei practici unitare au ca scop sporirea nivelului de predictibilitate şi de accesibilitate pentru utilizatori şi, totodată, vizează creşterea siguranţei juridice a titularilor de marcă întrucât aceşti factori influenţează decisiv domeniul proprietăţii industriale care reprezintă un punct cheie în contextul evoluţiei societăţii moderne.
