Denumirea de „NFT” provine din limba engleză (non-fungible token) și desemnează o unitate unică de date ce este stocată într-o bază de date digitală de tipul „blockchain”. Acest termen din urmă reprezintă un „registru” în care NFT-urile sau criptomonedele se regăsesc, asemănător serverelor pe baza cărora funcționează Internetul, cu particularitatea faptului că aceste „blocuri” (block) sunt legate între ele, fiind securizate cu ajutorul criptografiei.

După cum reiese și din denumire, caracteristic pentru această unitate este faptul că ea nu este fungibilă, ci are caracter unic, nefiind posibil ca în lume să existe o unitate identică. Mai exact, ea nu ar putea fi schimbată cu o alta de același tip, spre deosebire de criptomonede, având o distinctivitate fiecare în parte.

 Operele de tipul NFT sunt create prin încărcarea pe anumite piețe de licitație digitale a copiilor acestora, aceste copii putând fi achiziționate cu ajutorul criptomonedelor. Valoarea unui astfel de NFT este dată de numărul de copii pe care autorul decide să îl facă după opera originală, creatorul operei putând crea un număr limitat de NFT-uri asociate operei sale, pentru protejarea valorii și unicității lor.

 Din punctul de vedere al drepturilor de autor, creatorul operei de la care provine un NFT va deține în continuare drepturile asupra creației originale, putand vinde NFT-uri provenind de la opera originală, reprezentând copii ale acesteia. De aceea, persoana care achiziționează un astfel de NFT nu va achiziționa un drept exclusiv asupra operei și nici nu va avea vreun alt drept cu privire la opera originală. Cu alte cuvinte, cumpărătorul va dobândi doar dreptul de a se folosi în nume propriu de drepturile de autor aferente NFT-ului deținut, adică a copiei operei originale.

Dreptul asupra operei originale va putea fi dobândit doar prin cedarea operei originale de către autorul ei. Ceea ce diferențează pe deținătorul unui NFT de o persoana care deține o copie simplă a operei respective este tocmai formatul în care opera este transferată de la autorul ei la deținătorul NFT-ului, putând fi considerat chiar un certificat digital.

 Ca o particularitate a acestor tipuri de tranzacții, ele se desfașoară cu ajutorul unor „smart contracts” ce se bazează pe aceeași tehnologie „blockchain” și care au marele avantaj de a lucra în mod independent, fără intermedierea vreunui terț, odată ce unitatea ce reprezintă obiectul său a fost cedată. Cu ajutorul lor, cel care cedează dreptul de proprietate intelectuală asupra operei inițiale sau a NFT-ului corespunzător ei, are posibilitatea de a primi în mod automat un procent dintr-o eventuală vânzare ulterioară.

Avocat Tudor Maga