Certificatul de marcă și procedura de recuperare a certificatului naţional de marcă
Mulţi titulari de mărci îşi expun certificatul de marcă tipărit direct în sediile în care îşi defăşoară activitatea sau online pe site-urile pe care le deţin, aceasta fiind o modalitate prin care vor să aibă o mai mare credibilitate în faţa clienţilor, dar şi în faţa partenerilor de afaceri (furnizori, distribuitori etc.).
Importanţa certificatului de marcă nu decurge doar din posibilitatea expunerii acestuia în faţa publicului larg, ci certificatul de marcă oferă un drept exclusiv asupra utilizării mărcii înregistrate. Certificatul de marcă oferă certitudine juridică şi consolidează poziţia titularului dreptului, de exemplu, în caz de litigiu.
O marcă poate fi înregistrată la nivel naţional, european sau internaţional, certificatul de marcă este eliberat la finalul procedurii de înregistrare, fiind dovada obţinerii dreptului de folosinţă asupra denumirii înregistrate.
La nivel naţional certificatul de marcă este eliberat în format fizic, pe când certificatul european şi internaţional sunt eliberate în format electronic.
Certificatul de marcă se obţine, la nivel naţional, la finalul procedurii de înregistrare a mărcii, după primirea deciziei de admitere. Procedura de înregistrare durează în general nouă luni de la depunerea cereii, dacă nu sunt întâmpinate impedimente.
Este important ca titularul de marcă să deţină certificatul de înregistare, pentru a putea dovedi dreptul dobândit în cazul unui eventual litigiu. Spre exemplu, în cazul în care cineva depune spre înregistrare o marcă similară sau identică cu alta deja înregistrată, titularul dreptului anterior poate demara procedura de repingere a mărcii depuse spre înregistrare, prin formularea unei opoziţii, iar actul de opoziţie trebuie să conţină o copie a certificatului de înregistrare a mărcii opuse. Art. 18 alin.(2) pct. c) “Actul de opoziţie trebuie să conţină: reprezentarea şi, după caz, o descriere a mărcii anterioare sau a altui drept anterior, respectiv o copie a certificatului de înregistrare a mărcii opuse….” potrivit Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
În cazul în care, titularul mărcii nu se mai află în posesia certificatului de înregistrare, acesta poate solicita eliberarea unei copii a certificatului de marcă conform cu originalul la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).
Pentru a se putea solicita eliberarea unei copii a certificatului de marcă se face dovada pierderii certificatului prin publicarea unui anunţ într-un ziar de interes naţional (ex: România Liberă), iar cu dovada publicării anunţului şi plata taxei de eliberarea unui nou certificat, care este în valoare de 223 RON, se face o cerere către OSIM prin care se solicită o copie a certificatului conform cu originalul.
Cererea poate fi depusă direct la Registratură sau prin poştă la sediul OSIM (Bucureşti, Strada Ion Ghica, Nr. 5, Sector 3, Cod poştal: 030044). Procedura de recuperare a certificatului de marcă este reglementată de Regulament de Aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 22 alin.(3).
La nivel european, procedura de înregistrare durează în jur de patru luni de zile, dacă nu sunt întâmpinate impedimente.
Certificatul de marcă poate fi descărcat după două zile de la publicare. Nu se emit exemplare tipărite ale certificatului de înregistrare, însă se pot solicita copii autentificate sau neautentificate ale acestuia. Acestea ar fi necesare pentru a revendica prioritatea mărcii europene. Sunt anumite jurisdicţii care acceptă referirea la baza de date EUIPO (eSearch), în timp ce altele solicită documente cu caracter mai oficial, ce pot fi obţinute printr-o cerere de consultare online a dosarului.
La nivel internaţional, procedura de înregistrare a mărcii durează între 14 şi 16 luni, dacă nu sunt întâmpinate impedimente. Procedura certificatului de marcă este diferită, deoarece după ce se depune marca, titularul primeşte un “certificat de marcă”, dar acesta nu are o putere juridică, el fiind doar o înştiinţare a începerii procedurii de înregistrare.
