Compania românească de asigurări CITY INSURANCE – SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE SA, a pierdut în apel conflictul ce privește marca depusă la nivelul Uniunii Europene pe motivul similarității cu mărcile deținute de CITIBANK.
În anul 2017, CITY INSURANCE a depus spre înregistrare marca cu același nume la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), însă a întâmpinat opoziții din partea CITIBANK, bazate pe mărcile anterioare deținute de aceasta.
Marca a fost refuzată de Divizia de Opoziții pentru toate serviciile contestate, pe motiv că există un risc de confuzie între mărci, acestea (CITIBANK – CITY INSURANCE) fiind similare atât la nivel vizual și conceptual, cât și la nivel fonetic, datorită cuvintelor din partea de început (CITI – CITY) care reprezintă cele mai distinctive elemente din denumiri. Diferențele date de literele de final ale acestor cuvinte (i-y), precum și elementele verbale din a doua parte a denumirilor (bank – insurance) care sunt slab disctinctive, fiind descriptive pentru activitatea presatată, nu au fost suficiente pentru a înclina balanța în favoarea CITY INSURANCE.
În consecință, chiar dacă consumatorul mediu poate fi capabil să detecteze anumite diferențe între mărci, probabilitatea ca acesta să asocieze denumirile este foarte mare, luând în considerare chiar faptul că atenția publicului poate fi mai ridicată în raport cu această ramură economică. Este foarte posibil ca publicul relevant să perceapă marca solicitată ca o subdiviziune a mărcii anterioare, configurată în mod diferit după tipul de servicii desemnat (asigurări).
CITY INSURANCE a atacat această decizie, argumentând în primul rând că denumirile analizate nu sunt similare, fiind necesară analizarea acestora în ansamblu, iar în al doilea rând serviciile vizate nu sunt nici identice, nici similare deoarece, deși băncile și companiile de asigurări sunt instituții financiare, acestea sunt diferite prin natura serviciilor prestate.
În ceea ce privește denumirile, Camera de Recurs a menținut afirmațiile Diviziei de Opoziții atât privind elementele distinctive și dominante, cât și similaritatea acestora. Rațiunea este că elementul verbal va fi despărțit de consumatorii în părți cu un înțeles concret sau care seamănă cu cuvinte cunoscute. În consecință, ținând cont și de serviciile vizate, elementul verbal „CITIBANK” va fi împărțit în cuvintele „CITI” (ortografie artificială pentru „oraș”) și „BANK” (bancă).
Din moment ce cuvântul „city” (oraș) nu are o însemnătate pentru activitatea vizată, serviciile relevante fiind prestate peste tot, nu numai în zonele urbane, elementele verbale analizate „CITI” și „CITY” sunt distinctive.
Astfel, cum a fost menționat anterior, cuvintele „bank” și „insurance” au o legătură directă cu natura furnizorului și serviciile prestate de acesta, fiind lipsite de distinctivitate în raport cu aceste servicii.
În ceea ce privește analiza serviciilor contestate, atât Camera de Recurs cât și Divizia de Opoziții au afirmat că nu este necesară analizarea similarității între serviciile de asigurare și servicile bancare și financiare, mărcile anterioare deținute de CITIBANK fiind protejate și pentru această categorie de servicii din clasa 36 – Asigurări.
Decizia Camerei de Recurs poate fi atacată la Tribunalul General al Uniunii Europene pentru încălcarea competenței, a normelor procedurale sau a tratatelor europene.
Avocat Florin FIlip
