Litigiile în materia proprietății industriale sunt răspândite în toate domeniile de activitate, iar una dintre cele mai importante industrii din lume, respectiv industria sportului, nu putea fi lipsită de coliziunea intereselor unor entități diferite manifestate prin instrumentul juridic reprezentat de marcă.
Într-o speță relativ recentă, rivalitatea sportivă din cel mai important segment din lumea sportului – fotbalul – a fost transpusă într-o rivalitate comercială, având loc un conflict între două mărci similare aparținând unor cluburi diferite de fotbal care activează pe prima scenă fotbalistică în cele mai notorii campionate naționale.
În concret, este vorba despre cluburile de fotbal Sevilla Futbol Club din Spania și Southampton Football Club din Anglia care și-au disputat exclusivitatea asupra mărcii “SFC”.
În anul 2012, clubul englez Southampton a depus spre înregistrare marca europeană verbală “SFC” întâmpinând opoziția categorică a clubului spaniol Sevilla, care a invocat anterioritatea a 5 mărci europene înregistrate în perioada 2004-2011, ilustrate în tabelul de mai jos:
A fost efectuată analiza mărcilor la nivel vizual, fonetic și conceptual, constatându-se că reproducerea elementelor “SFC” în cadrul mărcilor clubului Sevilla este atât de stilizată încât fie nici măcar nu se disting cele 3 litere, fie consumatorii nu identifică nicio legatură între mărcile anterioare și marca depusă spre înregistrare de clubul Southampton.
Conform principiilor statornicite în practica europeană, în cazul mărcilor alcătuite din foarte puține elemente verbale, micile diferențe pot fi suficiente pentru a genera o impresie diferită în ansamblu. Pe de altă parte, în cazul mărcilor alcătuite din foarte multe elemente verbale, publicul tinde să minimalizeze diferențele dintre acestea și să le perceapă ca pe un ansamblu, similaritățile prevalând față de diferențe.
În acest caz, Comisia de Opoziții a Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuală a considerat că similaritățile dintre mărci nu sunt suficiente pentru a contrabalansa diferențele dintre acestea și, prin urmare, publicul nu va crede că produsele și serviciile oferite sub marcă provin de la aceeași entitate sau de la entități între care sunt stabilite parteneriate.
Analizând toți factorii care determină posibilitatea creării unui risc de confuzie între mărci, prima instanță a considerat că mărcile pot coexista fără încălcarea drepturilor anterioare deținute de clubul Sevilla, opoziția fiind respinsă în totalitate. Sevilla FC a formulat apel împotriva acestei decizii, însă soluționarea acestuia nu a mai avut loc deoarece cluburile au încheiat o tranzacție în urma căreia Southampton FC a retras cererea de marcă.
Cert este că litigiile în materia proprietății industriale nu ocolesc nici măcar un sport precum fotbalul, ale cărui margini se presupune că sunt definite de spiritul de competiție și adversitate sportivă. Mai mult decât atât, putem afirma că astfel de conflicte sunt întâlnite în toate domeniile industriale, mărcile reprezentând un instrument juridic la care companiile sunt obligate, practic, să apeleze pentru a-și proteja interesele.
