Difuzarea unei opere muzicale într-un mijloc de transport constituie o comunicare către public – Cauzele C-775/21 și C-826/21
În ultimii ani, s-a acordat o atenție deosebită următoarei întrebări: Difuzarea unei opere muzicale într-un mijloc de transport de pasageri, ca muzică ambientală, constituie o comunicare publică în sensul dreptului unional? Astfel, prin intermediul deciziilor date în cauzele C-775/21 (Blue Air Aviation) și C-826/21 (UPFR), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a făcut o serie de clarificări importante cu privire la acest aspect.
Uniunea Europeană a stabilit un cadru juridic cuprinzător pentru a proteja drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile de autor asupra operelor muzicale. În conformitate cu legislația relevantă, dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică a operelor aparține titularilor drepturilor de autor. Cu toate acestea, domeniul de aplicare și interpretarea exactă a ceea ce înseamnă “comunicarea către public” au făcut obiectul unor interpretări și dezbateri diverse.
Cauza Blue Air Aviation (C-775/21) se concentrează în jurul practicii companiei aeriene românești de a difuza opere muzicale sau fragmente din acestea în interiorul aeronavei ocupate cu pasageri, cu ocazia decolării, aterizării sau în cursul zborului, prin intermediul instalației de sonorizare generală a aeronavei. Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a argumentat că activitățile Blue Air constituie o comunicare către public și a impus companiei aeriene să obțină licențele necesare de la titularii drepturilor de autor. Pe de altă parte, Blue Air a contestat această solicitare, afirmând că difuzarea unor opere muzicale în aeronavă a fost limitată la un grup restrâns de pasageri, astfel încât aceasta nu constituie o comunicare către public.
În acest caz, CJUE a arătat că difuzarea unei opere muzicale, ca muzică ambientală, într-un mijloc de transport de pasageri, constituie o comunicare publică, întrucât operatorul este conștient de consecințele comportamentului său prin oferirea accesului la o operă protejată. Mai mult decât atât, CJUE a motivat că pasagerii dintr-un avion formează un public distinct de publicul inițial alcătuit din pasagerii din aeroport. Instanța a subliniat, de asemenea, că transmiterea de muzică în acest context nu este tranzitorie sau accidentală, ci constituie o parte integrantă a serviciului furnizat de compania aeriană, contribuind la confortul și bunăstarea pasagerilor în timpul zborului. Cu toate acestea, CJUE statuează că dreptul Uniunii se opune unei reglementări naţionale de natură să stabilească o prezumţie simplă de comunicare publică întemeiată pe prezenţa unor instalaţii de sonorizare în mijloacele de transport.
Cauza C-826/21 se învârte în jurul unei probleme similare referitoare la practica difuzării de muzică ambientală în vehiculele de transport de pasageri, dar mai precis în mijloacele de transport feroviar din România. UPFR a susținut că difuzarea de muzică în vagoane de tren constituie o comunicare publică, necesitând licențe de la titularii drepturilor de autor. Autoritatea de transport a susținut că difuzarea a fost limitată la un grup restrâns și specific de pasageri, nefiind astfel inclusă în sfera comunicării către public.
În cauza C-826/21, CJUE a adoptat o abordare coerentă cu cea stabilită în cauza Blue Air Aviation, hotărând că difuzarea de muzică ambientală în vehiculele de transport de pasageri, inclusiv în trenuri, constituie într-adevăr o comunicare către public. CJUE a motivat că pasagerii dintr-un tren, la fel ca și cei dintr-un avion, formează un public separat care nu este prezent la locul inițial de difuzare. De asemenea, instanța a subliniat că muzica difuzată în timpul călătoriei cu trenul contribuie la experiența și plăcerea generală a pasagerilor, constituind astfel o comunicare către public în temeiul dreptului Uniunii.
Hotărârile CJUE în ambele cauze au implicații semnificative pentru industria aviației și pentru industria transportului public în general, precum și pentru titularii de drepturi de autor. Companiile aeriene și autoritățile din domeniul transporturilor vor trebui acum să obțină licențele necesare de la titularii drepturilor de autor pentru a difuza opere muzicale ca muzică ambientală în vehicule și aeronave, asigurând conformitatea cu dreptul Uniunii. Acest lucru poate duce la creșterea costurilor și a sarcinilor administrative pentru sectorul transporturilor.
Din punctul de vedere al titularilor de drepturi de autor, aceste hotărâri le consolidează drepturile și le permit să exercite un control mai mare asupra comunicării operelor lor. Se subliniază principiul conform căruia orice difuzare sau transmitere către un nou public, chiar dacă este limitată la un grup specific de pasageri, constituie o comunicare către public în sensul dreptului Uniunii, astfel încât companiile aeriene și autoritățile de transport sunt puse în situația de a obține licențe adecvate pentru a asigura respectarea legislației unionale.
Avocat Persida Ciobanu
