Parfumul reprezintă un produs cu un miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe extrase din flori sau pe cale sintetică. Parfumul poate să fie fabricat prin aplicarea unui procedeu sau prin metode artizanale. Așa cum o operă literară originală, care este o combinație de cuvinte, beneficiază de protecția dreptului de autor, de ce o combinație de substanțe al căror parfum este original nu ar putea deveni obiect al dreptului de autor?
Protecția produselor industriale se dobândește prin înregistrare la OSIM, sub forma unui obiect al dreptului de proprietate industrială. În practică, s-a evidențiat că poate fi eliberat un brevet de invenție numai pentru procedeul de fabricare (Decizia L’Oréal v Bellure). Denumirea parfumului sau forma ambalajului este înregistrată ca marcă ori ca desen, model.
În temeiul dispozițiilor Tratatului de la Singapore din 2006 pot fi înregistrate mărci olfactive precum mirosul unui fruct sau a unei flori. Renumitul parfum Chanel No. 5 a depus în Marea Britanie o cerere pentru înregistrarea mărcii olfactive, însă aceasta a fost respinsă deoarece s-a considerat că parfumul reprezintă esența produsului. Astfel, reiese că nu s-a putut acordă protecție, ca obiect al dreptului de proprietate industrială, miresmei de parfum.
Începând cu anul 1999, în jurisprudența franceză s-au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești în baza cărora mireasma unui parfum poate beneficia de protecția dreptului de autor. Mai mult, în 2006, Curtea Supremă Olandeză pronunță o hotărâre prin care, parfumul Tresor, Lancôme întrunește condițiile prevăzute de lege și beneficiază de protectia dreptului de autor.
Doctrina franceză a realizat în favoarea acordării protecției dreptului de autor, comparația între o partitură muzicală și un parfum, în sensul că o partitură permite reproducerea unei piese muzicale tot așa cum o formulă chimică permite reproducerea unui parfum, fără ca una dintre cele două să fi fost definită exact la momentul creării.
Legislațiile naționale nu conțin prevederi referitoare la protecția parfumului ca obiect al dreptului de autor, astfel încât jurisprudență are rolul de a stabili forma protecției miresmei de parfum.
Cu toate acestea, art.1, alin.1 din Legea Nr. 8/1996 prevede că ,,Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezenței legi”. Din textul de lege rezultă că protecția dreptului de autor este acordată ,,și asupra altor opere de creație intelectuală”, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a limitat sfera creațiilor intelectuale, ce pot beneficia de protecție numai la operele literare, artistice sau științifice.
Pe de altă parte, caracteristica principală a unei opere este originalitatea. Așadar, art.7 din aceeași lege arată că ,, Este obiect al dreptului de autor opera originală de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau formă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor…”. În contextul celor enunțate, dacă analizăm mireasma parfumului ca fiind o operă științifică, apreciem că poate fi considerat obiect al dreptului de autor, dacă îndeplinește cerința originalității.
În susținerea celor prezentate, Curtea de Apel din Paris a conferit o definiție a originalității unui parfum în care se consideră că este originală o combinație de uleiuri și anumite proporții a căror aromă relevă contribuția creatoare a autorului.
În concluzie, consider că originalitatea miresmei unui parfum trebuie protejată în temeiul legislației în vigoare, ca rezultat al unui act de creație intelectuală, în încercarea de a împiedica furtul intelectual. Extinderea sferei de protecție a dreptului de autor trebuie să evolueze în contextul respectării principiilor și normelor juridice ale dreptului de proprietate intelectuală.
