Marca reprezintă simbolul cu ajutorul cărora clienții pot recunoaște o anumită firmă și produsele sale, deosebind-o de concurență. Astfel, marca este protejată prin înregistrare.

Pentru ca marca să fie înregistrată cu success, conținutul acesteia trebuie să fie bine definit, pentru a nu exista confuzii ulterior referitor la protecția pe care o conferă și la cazurile în care e încălcată.

 

EUIPO (European Union Intelectual Property Office) recunoaște mai multe categorii de mărci ce pot fi înregistrate, acestea fiind:

  • Marca verbală
  • Marca figurativă / figurativă cu elemente verbale
  • Marca tridimensională / tridimensională cu elemente verbale
  • Marca de poziționare
  • Marca dinamică
  • Marca de culoare (unică)
  • Marca de culoare (combinată)
  • Marca sonoră
  • Marca în mișcare
  • Marca multimedia
  • Marca hologramă

 

O atenție specială trebuie acordată mărcii de culoare, aceasta punând numeroase probleme în practică.

În primul rând, marca de culoare poate fi de două tipuri: de culoare unică sau de culoare combinată.

Cea de culoare unică este formată exclusiv dintr-o singură culoare, în timp ce marca de culoare combinată constă exclusiv în culori combinate, în ambele cazuri fiind excluse contururile.

 

În ultimii ani, culorile au devenit din ce  în ce mai utilizate ca mărci, dar este destul de dificil să fie înregistrate, deoarece în foarte multe situații culoarea nu este considerată ca fiind un semn distinctiv.

 

Astel, situația este diferită în funcție de țara sau regiunea în care se încearcă înregistrarea și recunoașterea mărcii de culoare.

La nivel european, conform Articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 40-94 al Consiliului din 20 decembrie 1993, marca poate consta în „orice semne care pot fi reprezentate grafic … cu condiția ca aceste semne să poată distinge bunurile sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”, intrând sub sfera acestei definții și marca de culoare. Totuși, pentru a putea înregistra cu succes, culoarea trebuie exprimată printr-un cod de culori internațional, precum Pantone sau RAL și, de cele mai multe ori, trebuie dovedită distinctivitatea rezultată dintr-o folosire îndelungată a respectivei culori.

 

În SUA, situația este puțin mai nuanțată. Înregistrarea mărcii de culoare este posibilă, primul succes în acest sens aparținând companiei Owens Corning, care a reușit să protejeze culoare roz pentru produsele de izolare. Principiul general este acela că trebuie demonstrat faptul că marca de culoare a acumulat o distinctivitate substanțală, iar culoarea indică sursa bunurilor cărora se aplică.

Un criteriu pentru admisibilitate este cel al funcționalității, conform  Lanham Act. Astfel, dacă acea culoare are și un rol funcțional pentru categoria de produse respective, marca nu poate fi admisă. Instanțele din SUA au reținut mai multe cazuri în care culoarea este funcțională. Un exemplu în acest sens este refuzul de a înregistra portocaliul și galbenul pentru telefoane și cabinele de telefon, pentru aceste culori oferă o mai bună vizibilitate acestora, în orice condiții de lumină.

 

Câteva exemple de mărci de culoare înregistrate sunt:

  • Roșu Louboutin pentru talpa roșie a pantofilor cu toc, atunci când pantoful nu este roșu
  • Albastru deschis Tiffany pentru cutiile de bijuterii
  • Magenta T-Mobile pentru servicii de telecomunicații
  • Portocaliu Fiskars pentru mânerul de la foarfecă

Maria Luca

Print Friendly, PDF & Email