SITUAȚII ÎN CARE PROCEDURA OPOZIȚIEI POATE FI SUSPENDATĂ ÎN FAȚA OSIM
(OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI)
Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și regulamentul de aplicare al acesteia reprezintă legislația care reglementează procedura de înregistrare a mărcilor în România. În cadrul acestora, este descrisă opoziția, instrumentul juridic prin care titularii mărcilor iși pot proteja drepturile de proprietate industrială anterioare. Astfel, opoziția poate fi definită ca fiind instrumentul juridic prin care titularul unei mărci anterioare iși poate exercita dreptul de exclusivitate pe care îl deține asupra acesteia prin opunerea dreptului său anterior la înregistrarea unei mărci.
Perioada în care poate fi formulată o opoziție este de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii în BOPI (Buletinul Oficial de Proprietate Industrială), conform art. 19 din lege, iar pentru ca aceasta să fie admisă, marca anterioară trebuie să fie identică cu marca ulterioară și înregistrată pentru aceleași produse/servicii sau să fie similară cu marca ulterioară, iar produsele și/sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea să fie identice sau similare, după cum este descris in cadrul art. 6 (1) din lege.
De asemenea, legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, enumeră limitativ în cadrul art. 20 (3) lit. a) si b), situațiile în care procedura opoziției poate fi suspendată:
(3)Soluționarea opoziției poate fi suspendată în următoarele situații:
a)când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;
b)marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau de decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pe scurt, situațiile descrise mai sus pot fi exemplificate după cum urmează:
a)când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;
Este vizată ipoteza în care este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci, iar o eventuală opoziție este bazată pe o marcă anterioară, în cazul căreia procedura înregistrării nu a fost finalizată. Cu alte cuvinte, este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci astăzi, iar în termen de o lună se depune la înregistrare o marcă similară/identică la care marca anterioară face obiectul unei opoziții. Suspendarea opoziției în acest caz este una întemeiată, întrucât, in situația în care opoziția ar fi examinată, iar marca ulterioară ar fi respinsă de la înregistrare, s-ar crea un real dezavantaj pentru solicitantul acesteia, dat fiind faptul că cererea i-a fost respinsă din cauza unui drept provizoriu care nu s-a consolidat prin înregistrare și care poate fi oricând refuzat, de exemplu, prin emiterea unui Aviz de Refuz Provizoriu.
b)marca opusă face obiectul unei acțiuni în anulare sau în decădere, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Cea de-a doua situație vizează ipoteza în care o eventuală opoziție are la bază o marcă în cazul căreia a fost depusă o acțiune în anulare sau în decădere, pe motiv de nefolosință continuă timp de 5 ani. Rațiunea este aceeași, întrucât, în ipoteza în care marca solicitantului ar fi respinsă de la înregistrare, iar ulterior, dreptul de proprietate industrială care a stat la baza opoziției ar fi anulat, solicitantul s-ar afla în situația neplăcută de a i se respinge cererea ca urmare e unei opoziții bazate pe un drept care a fost anulat. Din acest motiv, procedura opoziției trebuie suspendată până la momentul soluționării cererii în anulare sau în decădere urmând ca, ulterior, opoziția să fie menținută (dacă marca nu a fost anulată) sau să fie respinsă (ca urmare a rămânerii opoziției fără obiect datorită anulării/decăderii din drepturi).
În ambele situații menționate mai sus, atât OSIM din oficiu, cât și solicitantul mărcii pot cere suspendarea opoziției până la înregistrarea mărcii în prima ipoteză sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive în ceea ce privește a doua ipoteză.
