Începând cu data de 23.03.2016, o serie de modificări substanțiale vor intra în vigoare odată cu implementarea Noului Regulament privind marca UE.
Pe lânga multitudinea de aspecte tehnice procedurale reglementate conform noilor dispozitii, putem afirma cu certitudine că asistăm la un veritabil “rebranding” al Oficiului Comunitar. Astfel, principala schimbare adusă de Noul Regulament este și cea mai “vizibilă” dintre toate întrucât actuala identitate a Oficiului, respectiv “Office for Harmonization in the Internal Market” (OHIM) va deveni o noțiune de domeniul trecutului, aspirând către o denumire cu o rezonanță superioară, “European Union Intellectual Property Office” (EUIPO). Implicit, noțiunea de “marcă comunitară” va fi înlocuită în conformitate cu noua identitate, “marca europeană” sau “marca Uniunii Europene” (pentru vorbitorii de limba română, va aduce chiar și o “relaxare” din punct de vedere lingvistic deoarece disonanța celor doi termeni “marcă” + “comunitară” era oarecum deranjantă).
Este de la sine înțeles că schimbarea denumirii obiectului de proprietate industrială nu va produce efecte juridice distincte, însă este de notat dorința legiuitorului de a ridica prestanța mărcilor și de a întări efectul universal al acestora în rândul statelor membre UE.
Cum am putea discuta de o reformă absolută la nivel instituțional, la nivel procedural și la nivel de imagine, fără a aduce modificări unui capitol care, de cele mai multe ori, influențează decisiv alegerea unei persoane de a deveni sau nu, un titular de marcă? Când facem trimitere la acest important capitol, cu siguranță că ne referim la TAXE.
În prezent, pentru înregistrarea unei mărci, OHIM prevede achitarea unei taxe de 900 EUR acoperind 3 clase de protecție, urmând a adăuga o taxa suplimentară de 150 EUR pentru fiecare clasă ce excede numărul celor 3 prevăzute inițial, în funcție de activitățile care se doresc a fi desfășurate sub patronajul mărcii respective. S-a constatat faptul că majoritatea persoanelor care aplicau pentru înregistrarea unei mărci la nivel comunitar, includeau activități suplimentare față de activitatea lor reală din dorința de a profita pe deplin de limita celor 3 clase prevăzute. Acest tip de practică, în mod cert, conduce către o îndefinire a pieței de produse și servicii și către o imagine mult mai neclară în ceea ce privește profilul activității protejate.
Concluzionând că, în general, activitatea solicitanților s-ar fi încadrat într-o clasă sau, cel mult, 2 clase de protecție, OHIM (din 23.03.2016 urmând a se numi EUIPO) a decis schimbarea sistemului de tarifare în sensul că prima clasă va fi taxată cu 850 EUR, pentru a doua clasă se va adăuga suma de 50 EUR, urmând ca pentru fiecare clasă adițională să se adauge câte o taxa de 150 EUR. Astfel, persoanele care vor opta pentru o singură clasă vor avea de câștigat, persoanele care vor opta pentru 2 clase nu vor fi afectate de aceste modificări, iar persoanele care vor alege 3 clase vor suporta costuri mai mari. Acest sistem de tarifare (taxa per fiecare clasă) este întâlnit într-o formă similară la OSIM, în cadrul procedurii de înregistrare a unei mărci naționale.
Putem remarca, de asemenea, tendința EUIPO de a încuraja titularii de mărci spre a-și proteja drepturile anterioare, stabilind reduceri de aproximativ 10% în ceea ce privește cuantumul taxelor pentru căile de atac împotriva înregistrării unei mărci.
Ca în cazul oricărui amplu proiect legislativ reformator, piața de solicitanți necesită o perioadă de acomodare cu noile reglementări. Pentru a se evita pe cât posibil viitoarele situații confuze, această perioadă de tranziție este delimitată extrem de clar, în sensul că orice demers inițiat înainte de 23.03.2016 va fi îndeplinit conform actualelor reglementări, urmând ca din data de 23.03.2016 toate demersurile (inclusiv achitarea taxelor) să fie efectuate în conformitate cu prevederile Noului Regulament.
Ținând cont de faptul că orice operațiune de “rebranding” este supusă și unor riscuri atât pe termen scurt și mediu, cât și pe termen lung, rămâne de văzut dacă noua identitate și noile reglementări vor influența în mod pozitiv alegerea persoanelor spre a-și proteja sau a-și menține drepturile de proprietate industrială la nivel european.
