Înregistrarea ca marcă conferă titularului un drept exclusiv de folosire asupra mărcii ca întreg unitar, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 (1) din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice: “(1)Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.”
Conform art. 30 din legislaţia naţională a mărcilor, marca este valabilă 10 ani din momentul depunerii cererii de înregistrare, cu posibilitatea reînnoirii cererii pentru perioade succesive de 10 ani în mod nelimitat: “(2)La cererea titularului, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.”
Totuşi, Legea 84/1998 prevede şi modalităţi prin care drepturile exclusive asupra mărcii se pot stinge, fără a expira, ce pot fi clasificate după cum urmează:
- renunţarea la marcă;
- abandonul cererii de înregistrare a mărcii;
- expirarea perioadei de protecţie a mărcii;
- anularea înregistrării;
- decăderea titularului din dreptul la marcă.
- Renunţarea la marcă
Titularul drepturilor asupra mărcii poate, oricând în timpul perioadei de valabilitate a mărcii, să renunţe la drepturile sale. Renunţarea poate fi parţială (pentru o parte din produse/servicii) sau totală (pentru toate clasele de protecţie a mărcii).
Dacă în baza mărcii au fost înregistrate contracte de licenţă, cererea de renunţare la marca formulată de titular sau de mandatarul său trebuie să conţină şi dovada notificării licenţiatului despre renunţarea la marca ce urmează să opereze: “(3) Dacă o licenţă a fost înregistrată, renunţarea la marca este înscrisă numai dacă titularul mărcii probează că a notificat licenţiatului despre intenţia de a renunţă la marca (art. 45 (3))”.
2) Abandonul cererii de înregistrare a mărcii
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate declara o cerere de înregistrare a mărcii abandonată în situaţia neachitării în termenul legal a taxelor de înregistrare sau atunci când în procedura de înregistrare a mărcii a fost emis un Aviz de Refuz Provizoriu conform art. 5 din legislaţia mărcilor iar solicitantul mărcii nu a răspuns în 3 luni la solicitările Oficiului.
Spre exemplu, este posibil ca taxele de depunere, publicare şi examinare a mărcii să fie achitate în 2 tranşe. Dacă solicitantul achită prima tranşă din taxe iar cea de-a doua nu este achitată la timp, cererea de înregistrare a mărcii va fi considerată abandonată şi, pe cale de consecinţă, va fi radiată.
Avizul de Refuz Provizoriu este actul emis de OSIM prin intermediul căruia îi sunt puse în vedere solicitantului cererii de marcă, dacă este nevoie, neconcordanţele constatate în timpul examinării de fond dintre dispoziţiile legii şi forma în care marca a fost depusă spre înregistrare. Dacă solicitantul mărcii nu răspunde solicitărilor Oficiului, marca este respinsă.
3) Expirarea perioadei de protecţie a mărcii
Un alt mod în care drepturile asupra mărcii se pot stinge este expirarea perioadei de protecţie a mărcii, ca urmare a nereînnoirii protecţiei.
Perioada de valabilitate a mărcii este de 10 ani de la data depozitului reglementar (art. 30 (1) din Legea 84/1998), cu posibilitatea reînnoirii pentru perioade succesive de 10 ani în mod nelimitat. În situaţia neîndeplinirii la timp a formalităţilor necesare reînnoirii mărcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci radiază din oficiu marca înregistrată.
4) Anularea înregistrării
Stingerea drepturilor asupra mărcii poate avea loc şi ca urmare a formulării unei acţiuni în anulare la Tribunalul Bucureşti bazate pe unul dintre motivele menţionate la art. 47 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice: înregistrarea cu nerespectarea motivelor absolute de refuz; similaritatea/identitatea cu un drept anterior; înregistrarea cu rea-credinţă a mărcii; înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi dobândite anterior asupra unui desen/model industrial/indicaţie geografice/drept de autor.
Spre exemplu, în situaţia în care a fost depusă spre înregistrare marca “software util” pentru clasa de produse 9, în cadrul căreia poate fi regăsit însuşi produsul “software”, iar aceasta a fost înregistrată, anularea mărcii poate fi cerută Tribunalului Bucureşti, având în vedere că înregistrarea este contrară motivelor absolute instituite de legea mărcilor, ce interzic înregistrarea unei mărci descriptive (software – indică produsul folosit; util – caracteristica sa).
5) Decăderea titularului din dreptul la marcă
Ultima procedură prevăzută ca modalitate de stingere a drepturilor asupra mărcii este formularea unei acţiuni în decădere a titularului din drepturile asupra mărcii. Motivele acţiunii în decădere sunt menţionate la art. 46 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice: neutilizarea mărcii timp de 5 ani de la înregistrare; după înregistrarea mărcii, aceasta a devenit uzuală ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, transformându-se într-o desemnare uzuală în comerţ; după înregistrare marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare; marca a fost înregistrată pe numele unei persoane ce nu are calitatea de solicitant/titular.
Spre exemplu, referitor la cel de-al doilea motiv în baza căruia poate fi solicitată decăderea din drepturi, transformarea mărcii într-o indicaţie uzuală folosită în comerţ pentru a desemna produsul/serviciul pentru care a fost înregistrată, câteva exemple relevante de mărci care acum au devenit uzuale sunt: Super Glue, Frigider, Nylon etc.
Pentru a evita inconvenienţele referitoare la stingerea drepturilor asupra mărcii, este recomandată consultarea unui consilier specializat atât înainte de depunerea mărcii spre înregistrare, cât şi pe tot parcursul timpului în care marca este înregistrată, astfel încât paşii următori ce trebuie urmaţi în legătură cu menţinerea protecţiei, să vă fie aduşi la cunoştinţă în timp util.
