Cu siguranta ca succesul liderilor unui domeniu este un motiv constant de inspiratie pentru multe persoane interesate sa isi creeze sau sa isi consolideze o pozitie in aceeasi piata de profil, insa ramane la aprecierea autoritatilor competente sa stabileasca unde este fixata aceasta limita fina dintre o imitatie si o creatie originala.
Un conflict care a atras de curand atentia opiniei publice implica una dintre cele mai reputate companii pe plan mondial din industria vestimentara, a parfumeriei si a cosmeticelor, notoriul brand CHANEL.
La inceputul anului 2014, un cetatean german a depus spre inregistrare la nivel european o marca figurativa (avand reprezentarea grafica mai jos in partea stanga) care prezinta o similaritate proeminenta prin raportare la logo-ul marcii Chanel (ilustrat in partea dreapta), mai ales in conditiile in care printre produsele solicitate la inregistrare se regasesc si articolele vestimentare.
Marca figurativa depusa spre inregistrare Marca figurativa ilustrand celebrul logo Chanel
Initiativa depunerii acestei marci nu putea trece neobservata de avocatii si consilierii companiei franceze Chanel, care a considerat ca aceasta marca preia intr-o masura exagerata din detaliile identitatii vizuale a celebrei case de moda fondate in anul 1909 de faimoasa Coco Chanel.
Compania Chanel a formulat o opozitie la inregistrarea acestei marci in cadrul Oficiului European de Proprietate Intelectuala, sustinand ca este incalcat dreptul de exclusivitate conferit de marcile Chanel prin riscul de confuzie sau de asociere ce se poate crea prin coexistenta acestor marci, aspect amplificat de gradul ridicat de distinctivitate si de renumele marcilor Chanel la nivel mondial pentru categoriile de parfumuri, cosmetice, haine si bunuri din piele. De asemenea, s-a afirmat ca marcile sunt pur figurative (nu contin elemente verbale), urmeaza aceeasi structura, sunt compuse din forme geometrice partial circulare, ambele creeaza efectul unei oglinzi, au proportii similare si infatiseaza in partea centrala o elipsa, iar ambele sunt redate in culoarea neagra pe fundal alb.
Solicitantul, pe de alta parte, a sustinut ca nu exista premisele crearii unui risc de confuzie intre marci in cadrul segmentului de public deoarece semnele sunt foarte diferite din punct de vedere al tehnicii grafice si ca amprenta de creatie a autorului elementului figurativ este sesizabila, nefacand nicio trimitere la logo-ul de identificare al casei de moda Chanel. De asemenea, a argumentat ca, in industria vestimentara, utilizarea unor forme geometrice sau a unei monograme este o practica foarte des intalnita oferind ca exemple alte marci notorii care folosesc aceasta tehnica de ilustrare “in oglinda”:
Atat Comisia de Opozitii, cat si, ulterior, Comisia de Apel din cadrul Oficiului European de Proprietate Intelectuala au considerat ca marcile pot coexista deoarece, in ciuda faptului ca marcile anterioare se bucura de o larga notorietate in randul publicului, din analiza per ansamblu a celor doua marci reiese ca elementele grafice sunt foarte diferite, neavand niciun concept comun.
Totusi, marcile avand un grad sporit de distinctivitate pot compensa o anumita diferentiere vizuala sau conceptuala, insa, in acest caz, s-a retinut ca marcile sunt atat de diferite incat nivelul reputatiei marcilor invocate este irelevant, semnele in conflict fiind inconfundabile si imposibil de asociat, apreciindu-se totodata ca solicitantul nu are intentia de a profita de caracterul distinctiv extins al marcilor Chanel.
Reactia companiei Chanel la pierderea acestor doua cai de atac nu a intarziat sa apara – a fost inlocuita echipa de avocati care a gestionat primele doua proceduri litigioase, caile de atac subsecvente urmand a fi desfasurate de catre noii reprezentanti.
Pana la ramanerea definitiva a unei hotarari in acest sens, nu ramane decat sa ne intrebam daca intr-adevar un consumator cu un nivel mediu de atentie poate face diferenta intre un produs Chanel si un produs avand inscriptionat elementul figurativ admis la inregistrare ca marca.
