Evaluarea motivelor de refuz la înregistrare în contextul noilor tipuri de mărci (marca sonoră, marca de mișcare, marca multimedia și marca hologramă)
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO) regrupează practica în domeniul mărcilor și al design-urilor industriale, în cadrul unei serii de ghiduri privind examinarea mărcilor Uniunii Europene, având că scop a oferi informații și asistență atât în ceea privește examinatorii Oficiului, cât și solicitanții de marcă.
În contextul modificărilor legislative și apariției noilor tipuri de marcă, oficiile de mărci ale Uniunii Europene au convenit asupra unei comunicări comune privind procedura de examinare a acestora astfel încât să fie mai ușor pentru examinatori și pentru solicitanții de marcă să poată evalua dacă o marca sonoră/de mișcare/multimedia/hologramă este descriptivă sau lipsită de distinctivitate în raport cu produsele sau serviciile solicitate la înregistrare.
În cadrul prezentului articol, vom aborda problematica descriptivității, ce a făcut obiectul studiului comun al oficiilor de mărci ale Uniunii Europene.
O marcă este refuzată la înregistrare pentru faptul că are caracter descriptiv în cazul în care publicul relevant percepe marca precum o simplă indicație referitoare la produse și servicii. Descriptivitatea își produce efectele și în special, în cazul în care marca transmite printre altele și informații referitoare la cantitate, calitate, caracteristici, scop, dimensiune și așa mai departe.
În altă ordine de idei, ar fi de menționat faptul că o marca nu este descriptivă dacă doar sugerează sau face aluzie la anumite caracteristici ale produselor sau serviciilor vizate.
Pe scurt, criteriile generale aplicate mărcilor tradiționale rămân valabile în continuare, fiind aplicate și noilor tipuri de mărci, însă prin intermediul acestei comunicări se oferă imagini și exemple concrete de aplicare.
Cu privire la mărcile sonore:
Regulă generală este că marca sonoră este considerată descriptivă dacă poate fi stabilit cu ușurință care sunt produsele sau serviciile vizate ulterior ascultării sunetului (dacă există o legătură între sunet și produse/servicii). În caz contrar, dacă între sunet și produse/servicii nu există nicio legătură, marca este distinctivă, lipsită de descriptivitate.
Ca exemplu, oficiile au facut referire la o marcă sonoră ce redă “sunetul unui câine care latră” în legătură cu “mâncarea pentru animale”. Având în vedere că există o legătură între sunet și produse, această marcă a fost considerată descriptivă și lipsită de distinctivitate.
Cu privire la marca de mișcare:
Regula generală este că marca de mișcare este considerată descriptivă dacă în cadrul acesteia există elemente care reprezintă o descriere realistă a produselor/serviciilor vizate, mai ales când acel element nu diferă sub nicio formă de reprezentarea reală a produselor sau a serviciilor.
Cu titlu exemplificativ, a fost făcut referire la o marcă în mișcare ce redă scrierea cuvântului “banană” cu efectul de apariție-dispariție (fade) depusă spre înregistrare pentru “banane proaspete”.
A fost constatat că simpla apariție/mișcare a literelor nu conferă mărcii distinctivitate. Marca “banană” este complet lipsită de distinctivitate și uzuală în raport cu “bananele proaspete”, astfel încât simplul efect grafic nu este de ajuns pentru a depăși caracterul de descriptivitate și lipsa de distinctivitate.
Cu privire la marca multimedia:
Se urmărește aceeași regulă generală aplicabilă ca și în cazul mărcii de mișcare, dacă există elemente care reprezintă o descriere realistă a produselor/serviciilor vizate sau se stabilește cu ușurință o conexiune cu acestea, marcă poate fi considerată descriptivă și prin urmare lipsită de distinctivitate.
Un exemplu elocvent a fost concretizat făcându-se referire la o marcă multimedia ce redă un clip video de 7 secunde, în cadrul căruia putem observa imaginea unui pește aflat în mișcare ce se deplasează în spațiul cosmic, marca depusă spre înregistrare pentru sardine la conservă.
În acest caz, deși reprezentarea sardinei în particular reprezintă un element care nu diferă sub nicio formă de reprezentarea reală a produselor, în ansamblu, această sardină se deplasează în spațiul cosmic, aspect care conferă distinctivitate și diferă semnificativ de o reprezentare reală a produselor. În aceste condiții, marca este distinctivă și lipsită de descriptivitate, deși este ușor sugestivă.
Cu privire la marca hologramă:
Având în vedere că se referă la aceeași regulă care a fost reluată și în cadrul exemplelor de mai sus, nu a mai fost oferit un exemplu concret, ci doar s-a făcut o referire teoretică la evaluarea distinctivității și a descriptivitatii.
Astfel, pentru a fi lipsită de descriptivitate, elementele din cadrul mărcii hologramă nu trebuie să arate o descriere convențională a produselor/serviciilor solicitate, ci trebuie să difere semnificativ de o reprezentare reală a acestor produse/servicii.
Ținând cont de toate mențiunile de mai sus, recomandăm cu tărie asistența unei agenții de proprietate industrială sau a unui consilier, înainte de a iniția demersurile de înregistrare pentru o marcă ce se încadrează în noile tipuri, respectiv sonoră/de mișcare/multimedia/hologramă, astfel încât să fie stabilit in prealabil dacă sunt aplicabile motive de refuz, precum cel al descriptivității sau al lipsei de distinctivitate.
