În aprecierea riscului de confuzie dintre mărci, oficiile de proprietate intelectuala au în vedere situațiile în care, publicul poate să confunde mărcile în cauză sau poate face o legătură intre mărci presupanând că produsele/serviciile provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi între care există o legătură economică.
Această apreciere se bazează pe interdependența dintre similaritățile mărcilor, la nivel vizual, fonetic și conceptual, și similaritățile produselor și serviciilor solicitate. Astfel, simpla coincidență în suprapunerea unor elemente comune nu este suficientă pentru a concluziona în existența unui risc de confuzie. Mai mult, comparația mărcilor privește elementele dominante și distinctive, iar elementele considerate descriptive pentru produsele și serviciile vizate vor fi neglijate.
Pentru a exemplifica, vom analiza conflictele unor mărci caracterizate de o anumită similaritate, în cazul cărora s-a constatat lipsa unui risc de confuzie în pofida asemănarilor. Trebuie facem precizarea că mărcile anterioare care stau la baza opozițiilor sunt considerate ca îndeplinind minumul de distinctivitate.
În prima instanță, Comisia de Opoziții EUIPO a refuzat cererea de înregistrarea a mărcii „ VIDAL SWEET CAKES”. Comisia a ținut cont doar de publicul din Ungaria și Bulgaria și a considerat că acesta nu cunoaște în mod suficient limba engleză, elementul „sweet” fiind prin urmare distinctiv.
În calea de atac, Camera de Recurs a făcut o analiza extinsă a teritoriul relevant și a distinctivitatii intrinseci a mărcii „SWEET”, afirmând că analiza privește întreg teritoriul Uniunii Europene (fiind vorba de mărci UE) iar consumatorul european este în general capabil să înțeleagă limba engleză.
În considerentele acestor argumente, Camera a concluzionat că mărcile se suprapun cu privire la cuvântul „sweet”, însă diferă cu privire la toate celelalte aspecte, motiv pentru care nu poate apărea un risc de confuzie, nici măcăr în cazul unor produse identice.
În acest caz, semnele au fost considerate ca având un grad de similaritate scăzut la nivel vizual, având în comun liniile diagonale „Ʌ”, însă fiind diferite atât cu privire la stilizarea grafică cât și cu privire la restul elementelor figurative.
La nivel fonetic trebuie făcută o distincție cu privire la percepția publicului, astfel, în cazul părții de public care va percepe semnul contestat ca fiind litera „A”, chiar dacă poate fi destul de mică, semnele vor fi considerate identice (fonetic).
Conceptual, analiza este făcută tot în mod diferențiat față de publicul relevant, astfel, pentru partea de public care poate percepe marca ca incluzând litera „A”, mărcile sunt foarte asemănătoare.
Cu toate acestea, Comisia de Opoziții a constatat că diferențele dintre mărci prevalează, chiar dacă acestea conțin litera „A” coincidența este prea vagă pentru a fi decisivă în constatarea unei similarități în ansamblu și în creearea unui risc de confuzie.
Conchidem prin a afirma că o societate este liberă să își aleagă o marca cu un nivel scăzut de distinctivitate, inclusiv mărci ce conțin cuvinte descriptive sau nedistinctive, și să o folosească în piață, însă trebuie să accepte că prin această alegere concurenții sunt în mod egal îndreptați să folosească mărci ce conțin elemente descriptive similare sau chiar identice.
Acestea fiind spuse, este recomandabilă consultarea unui consilier în proprietate intelectuală pentru a verifica condițiile necesare unei protecții efective a mărcii.
Avocat Florin Filip
