Înregistrarea unei mărci presupune o procedură elaborată și parcurgerea unor pași bine delimitați de legislația privind mărcile și indicațiile geografice.

Legea nr. 84/ 1998 privind mărcile și indicațiile geografice definește marca ca fiind “orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”.

Deși conform acestei definiții condițiile par a fi rudimentare, adevarul este diferit. Nu orice semn care prezintă caracteristicile sus menționate pot fi înregistrate ca marcă, aceasta implicând o serie de criterii și cerințe, dovadă facând și numărul ridicat de mărci refuzate la înregistrare.

Fară a intra în detaliile specifice procedurii de înregistrare a mărcii sau a explicita totalul condițiilor de admitere la înregistrare, precizăm că una dintre acestea constă și în plata taxelor de înregistrare, publicare și examinare a cererii de marcă. Astfel, în funcție de teritoriul pentru care doriți să obțineți drepturi exclusive asupra mărcii, înregistrarea acesteia implică costuri variate.

Unde se înregistrează o marcă națională?

În plan național, marca se înregistrează prin intermediul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Odată înregistrată, marca conferă titularului drepturi exclusive asupra acesteia.

Supunerea spre înregistrare a mărcii presupune implicit plata taxelor aferente înregistrarii. În acest context, art. 22 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice stipulează că “OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii și hotararește admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maxim 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiția achitării taxelor de înregistrare și de examinare a cererii prevazute de lege” .

OSIM-ul distinge între taxa de înregistrare a cererii de marcă, taxa de publicare și taxa de examinare a acesteia, importanța clasificării având cel puțin un impact pozitiv asupra viitorului titular de marcă: posibilitatea achitării în transe a sumei totale necesare înregistrării mărcii.

În acest sens, în timp ce taxa de înregistrare și de publicare a cererii de marcă se achită la momentul depunerii dosarului de marcă, taxa de examinare a acesteia se poate achita într-un interval de maxim 3 luni de la momentul depunerii dosarului de marcă. Deși avantajoasă pentru unii titulari de marcă, această modalitate de plată implică monitorizarea atentă a momentului limită pană la care trebuie achitată taxa de examinare. Cazul contrar, al neachitării în termen a taxei, poate conduce la radierea mărcii și implicit la pierderea oricărui drept de folosință provizoriu pe care titularul mărcii îl are înca din momentul depunerii mărcii spre înregistrare.

Înainte de a afla care sunt taxele pe care OSIM-ul le percepe pentru înregistrarea unei mărci, trebuie să aveți în vedere tipurile de marcă care se pot înregistra în țara noastră.

Astfel, distincția se face între marcă verbală, marcă combinată cu logo alb-negru, marcă combinată cu logo color, marca figurativă sau marca sonoră.

Principalul criteriu de diferențiere între aceste tipuri de marcă îl constituie elementele componente ale acesteia, precum și culorile folosite. O încadrare greșita poate conduce la o limitare a protecției, în sensul neacoperirii tuturor aspectelor care prezintă relevanța pentru afacerea dvs. sau dimpotrivă, o supraprotecție în sensul înregistrarii unor elemente care nu prezintă interes pentru dvs., ceea ce conduce automat la o sporire considerabilă a costurilor.

Astfel, marca verbală este alcătuită numai din elemente verbale, respectiv din cuvinte sau slogane.  Pentru înregistrarea acestui tip de marcă, titularul trebuie să platească suma de  661 lei. Aceasta taxă este compusă din taxa de înregistrare a cererii de marcă, taxa de publicare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, precum și din taxa de examinare a cererii de marcă.

Pe de altă parte, dacă optați pentru înregistrarea unei mărci combinate cu logo color sau alb – negru, asigurându-vă astfel protecție atât pentru elementele verbale cât și figurative ale acesteia, trebuie să aveți în vedere că taxele de înregistrare ale mărcii se diferențiază în funcție de culoarea folosită. Astfel, dacă discutăm despre o marca alb-negru, taxele OSIM sunt în cuantum total de 793 lei, în timp ce pentru o marca având un  logo color trebuie să achitați 1455 lei.

Taxa percepută de OSIM pentru înregistarea unei mărci figurative diferă în funcție de culoarea folosită, regulile expuse cu privire mărcile combinate aplicându-se și în acest caz. În ceea ce privește mărcile sonore, taxele se pliază pe taxele percepute pentru înregistrarea unei mărci combinate cu logo alb – negru, respectiv 793 lei.

Cuantumul acestor taxe este stabilit pentru o singură clasa de produse sau de servicii. Pentru orice clasă suplimentară se va achita suma de 221 lei.

Pe cale de consecință, o altă variabilă în privința costurilor de la OSIM este reprezentată de numarul de clase de produse și servicii. Astfel, Clasificarea NISA stabilește un numar total de 45 de clase, dintre care 34 sunt destinate produselor și 11 serviciilor. Aceasta se prezinta într-o formă generală și una detaliată. Încadrarea corespunzatoare în aceste clase prezintă o importanță maximă, deoarece clasele stabilesc limitele în care se încadrează protecția pe care o acordă marca. Sunt situații în care produsele sau serviciile se pot încadra concomitent în mai multe clase, iar neindicarea corespunzătoare a acestora poate conduce la mari probleme.

 Cât durează procedura de înregistrare a mărcii?

Procesul de înregistrare a mărcii durează aproximativ 6 luni de la momentul depunerii dosarului de marcă.

Dacă la sfârșitul perioadei de timp destinate verificării tuturor criteriilor necesare admiterii spre înregistrare a mărcii se constată că cererea de marcă întrunește toate cerințele riguros stabilite de legislatia mărcilor și indicațiilor geografice, OSIM emite titularului decizia de admitere la înregistrare a mărcii, care conferă protecția cu efect retroactive, considerându-se că marca este înregistrată încă de la momentul depunerii dosarului de marcă.

Pe baza acesteia, titularul va achita taxa pentru înscrierea mărcii în Registrul Național al Mărcilor, precum și pentru eliberarea certificatului de marcă. În prezent, aceasta taxă valorează 221 lei.

Odată înregistrată, marca conferă titularului protecție pentru o perioada de 10 ani, cu posibilitatea reînnoirii acesteia din 10 in 10 ani. Reînnoirea este acordată în schimbul plății taxei de reînnoire.

În plan comunitar, oficiul responsabil de înregistrarea mărcilor este Oficiul pentru Armonizare în Piața Internă. Astfel, prin intermediul unei singure inregistrări, marca comunitară conferă titularului acesteia protecție în toate cele 28 de state ale Uniunii Europene, nemaifiind necesară și înregistrarea mărcii la nivel național în aceste țări.

Taxele percepute la acest nivel nu mai prezintă diferențe cauzate și de tipul mărcii, ci numai de numarul de clase de protecție. Astfel, indiferent de ce marcă aveți în vedere, taxele OHIM sunt de 900 EUR, pentru un numar de 3 clase. Orice clasă suplimentară presupune achitarea de catre titular a câte 150 EUR per clasă.

În acest sistem, taxele nu trebuie plătite în momentul depunerii dosarului de marcă, ci într-un termen de maxim 30 de zile.

Chiar dacă marca comunitara implică anumite costuri mai ridicate la o prima vedere, dacă ne raportăm la nivelul protecției conferite, aceasta prezintă multe avantaje din punct de vedere financiar.

Dacă statele care prezintă interes nu se regasesc în cadrul Uniunii Europene sau nu doriț să obtineți o protecție în toate cele 28 de state, ci doar în câteva dintre acestea, atunci calea este aceea a unei marci internaționale.

Important de știut este că în vederea înregistrării unei mărci la nivel internațional este necesară înregistrarea anterioară a acesteia la nivel național sau comunitar. Adică acestea din urmă vor constitui baza de la care urmează a se putea efectua extinderea la nivel internațional în țările care prezintă interes pentru dvs.

Din punctul de vedere al costurilor, acestea diferă în funcție de fiecare oficiu al fiecarei țări în parte.

Print Friendly, PDF & Email