În condițiile existenței unui număr al produselor alimentare în continuă ascensiune, fiecare producător urmărește să își securizeze într-un mod cât mai complet creațiile astfel încat să poată preîntampina și stopa orice utilizare neautorizată care ar putea induce în eroare publicul.

Acesta fiind contextul, se pune tot mai des problema întinderii protecției drepturilor pe care producătorii le dețin.

De curând, s-a pus problema protecției gustului unui produs alimentar, în lumina legislației armonizate existente la nivelul Uniunii Europene (Cauza C‑310/17 ce a avut că obiect pronunțarea unei decizii preliminare).Levola Hengelo BV, producătorul brânzei tartinabile “Heksenkaas” ce are în componență smântână și ierburi aromatice, a dobândit totalitatea drepturilor asupra acestui produs de la creatorul ei inițial în anul 2011. Smilde Foods BV, produce pentru un lanț de supermarketuri un alt produs denumit „Witte Wievenkaas”.

     Levola Hengelo BV a inițiat un proces impotriva Smilde Foods BV ce avut ca obiect încalcarea drepturilor de autor asupra gustului “Heksenkaas”. Hotărârea pronunțată nu a fost una favorabilă reclamantului, motiv pentru care a formulat apel, menținându-și și în această fază procesuală argumentele și solicitările. Instanța de apel, aflându-se în fața unei situații fără precedent, a adresat următoarele întrebari Curții de Justiție a Uniunii Europene:

  1. a) Dreptul Uniunii se opune protecției gustului unui produs alimentar – în calitate de creație intelectuală proprie a autorului – prin dreptul de autor? În special:
  2. b) Faptul că noțiunea “opere literare și artistice” de la articolul 2 alineatul (1) din Convenția de la Berna, care este obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii, cuprinde “toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare”, însă exemplele menționate la această dispoziție se referă numai la creații care pot fi percepute vizual și/sau acustic se opune protecției prin dreptul de autor?
  3. c) Caracterul (posibil) perisabil al unui produs alimentar și/sau caracterul subiectiv al perceperii unui gust se opun unei calificări a gustului unui produs alimentar ca operă protejată prin dreptul de autor?
  4. d) Sistemul drepturilor exclusive și al limitărilor, astfel cum este reglementat la articolele 2-5 din Directiva 2001/29, se opune protecției gustului unui produs alimentar prin dreptul de autor?

În aceste condiții, instanța europeană a fost nevoită să stabilească în ce măsură gustul produsului poate fi protejat prin intermediul drepturilor de autor în temeiul legislației relevante existente la nivelul Uniunii Europene. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a făcut trimitere la dispozițiile Directivei 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională precum și la cele conținute de Convenția de la Berna, stabilind că pentru a beneficia de prerogativele conferite de drepturile de autor la nivelul U.E., “gustul” trebuie să se încadreze în noțiunea de “operă” conform directivei mai sus-menționate.

Curtea a stabilit că dispozițiile Convenției de la Berna referitoare la sintagma “opere literare și artistice” cuprind toate lucrările din domeniul literar, științific si artistic, oricare ar fi modul de exprimare, cu condiția că acestea să poată fi percepute prin mijloace vizuale sau sonore, excluzând practic lucrări care ar putea fi percepute prin intermediul altor simțuri precum gustul, mirosul sau simțul tactil (acestea fiind exclusiv elemente subiective care țin de percepția fiecărui individ). Momentan, gustul este doar un element calitativ strâns legat de caracterul subiectiv al experienței gustative, Curtea menționând că:

“Nu există încă o caracterizare obiectivă a unor astfel de experiențe. Nu excludem faptul că în viitor tehnicile pentru identificarea exacta și obiectivă a unui gust sau a unui miros să poată evolua, ceea ce ar putea determina legiuitorul să intervină și să le protejeze prin dreptul de autor sau prin alte mijloace.”

Nu în ultimul rând, s-a stabilit că în condițiile în care gustul este efemer, volatil și instabil, aceste caracteristici îl transformă într-o operă imprecisă și care nu poate fi obiectivă, neputând fi calificat drept subiect al protecției drepturilor de autor. În concluzie, rezumând considerentele Curții, legislația europeană se opune protejării gustului prin intermediul drepturilor de autor.

Av. Dragoș Oancea

Print Friendly, PDF & Email