Cum ne putem proteja un produs, un serviciu, o afacere prin înregistrarea unei mărci pe teritoriul canadian?
Spre deosebire de majoritatea covârșitoare a țărilor civilizate care s-au raliat normelor internaționale și au aderat la Sistemul de la Madrid care guvernează înregistrarea internațională a mărcilor (adică extinderea unei mărci înregistrate într-un anumit stat pe teritoriul unui alt stat), Canada nu s-a integrat în acest sistem.
Canada este unul dintre cele mai importante state și una dintre cele mai importante piețe de desfacere care nu permit extinderea protecției mărcilor pe teritoriul său (alte exemple: Emiratele Arabe Unite, Qatar, statele din America Latină – Brazilia, Argentina, etc.).
În acest caz, singura opțiune rămâne înregistrarea unei mărci pe cale națională la CIPO (Canadian Intellectual Property Office). Practica procedurală este destul de diferită de cea întâlnită la nivel european, astfel încât ar fi recomandată efectuarea acestei operațiuni prin intermediul unui consilier în proprietate intelectuală din Canada.
Costurile unei astfel de operațiuni (incluzând taxele oficiului canadian și onorariile consilierilor) variază între 1800-2500 dolari canadieni (însemnând aproximativ 1400-2000 dolari americani). Aceste costuri sunt menționate sub rezerva unui proces de înregistrare fără impedimente, acestea urmând să atragă costuri suplimentare în cazul în care se vor ivi.
Procedura de înregistrare durează aproximativ un an și jumatate, iar durata de valabilitate a unei mărci este de 15 ani, cu posibilitate de reînnoire, spre deosebire de practica internațională care prevede o durată de 10 ani pentru o marcă înainte de a se iniția procedura reînnoirii.
Deși mărcile naționale din Canada nu interacționează cu mărcile europene, mărcile înregistrate în SUA sau cu mărcile internaționale, în cadrul procedurii de înregistrare a unei mărci la nivelul Canadei se poate invoca o marcă înregistrată în alt stat pentru a obține o dată de începere a protecției anterioară față de data depunerii în Canada. Acest aspect confirmă dorința și chiar nevoia statului canadian de a se dezvolta prin facilitarea accesului mărcilor înregistrate în alte state și opulența produselor și serviciilor în piețele de consum.
Referitor la categoriile de produse și servicii care pot fi protejate printr-o marcă, este impropriu să discutăm de clase de protecție deoarece Canada nu folosește Clasificarea Internațională de la Nisa, acesta reprezentând unul dintre impedimentele majore în contextul integrării internaționale. Produsele și serviciile se menționează sub forma unei simple declarații.
În ceea ce privește posibilitatea de refuz a unei mărci, pe lângă condițiile întâlnite la nivel european și internațional (condițiile de distinctivitate, descriptivitate, deceptivitate etc.) există și anumite prevederi speciale cum ar fi condiția ca denumirea mărcii să nu reprezinte numele sau prenumele unei persoane care trăiește sau care a trăit în ultimii 30 ani. De asemenea, denumirea mărcii nu trebuie să reprezinte traducerea în nicio limbă străină a produsului/serviciului pe care îl protejează, prevedere care este dată, probabil, de numărul mare de imigranți și implicit de posibilitatea ca publicul să înțeleagă traducerea denumirii respective (spre exemplu, denumirea “Kahvesi” ar putea fi înregistrată în România ca și produs de cafea, însă la nivelul Canadei ar putea fi respinsă deoarece reprezintă traducerea termenului “cafea” în limba turcă).
În final, precizăm că se remarcă destul de vizibil inițiativa și eforturile Canadei de a se afilia prevederilor internaționale. În prezent, se lucrează la un nou proiect de lege care va modifica legea mărcilor din Canada (“Trademarks Act”), va crea cadrul legal și va facilita aderarea Canadei la Sistemul de la Madrid întrucât schimbări majore vor intra în vigoare (se va adopta Clasificarea Internațională de la Nisa, se va reduce perioada de valabilitate a unei mărci de la 15 la 10 ani etc.).
