-A doua Cameră de Recurs a Oficiului Uniunii Europene așteaptă o decizie finală din partea instanțelor din România, pentru a decide dacă BOCA PĂRINTELE este anulabilă sau nu-

 

În data de 21.08.2016, doamna Diana Talpoș din Satu Mare, România, a depus spre înregistrare cererea de marcă a Uniunii Europene “BOCA PĂRINTELE” la EUIPO solicitând protecție pentru mai multe produse și servicii, anume materiale tipărite, obiecte de artă din lemn, băuturi nealcoolice și vin, dar și strângere de fonduri pentru binefacere, printre altele. Cererea de marcă nu a întâmpinat niciun impediment. Nu au fost formulate opoziții, iar Oficiul nu a ridicat nicio obiecțiune, constatând că toate condițiile legale sunt îndeplinite. Astfel, în data de 02.12.2016, certificatul de înregistrare a fost emis.

După mai bine de doi ani de la data depunerii mărcii, Mănăstirea Prislop și Episcopia Ortodoxă Română a Devei și Hunedoarei au introdus o acțiune în anulare la EUIPO pentru motivul că marca înregistrată “BOCA PĂRINTELE” a fost înregistrată contrar motivelor absolute de refuz prevăzute în Regulamentul European și de asemenea, solicitantul anularii susține că cererea de marcă a fost depusă spre înregistrare cu rea-credință.

În susținerea anularii mărcii au fost atașate printre altele un extras din cadrul Wikipedia referitoare la Arsenie Boca, un extras din dicționar explicativ cu privire la sensul cuvântului “părinte”, mai multe exemple de produse care poartă numele Arsenie Boca, mai multe notificări prin intermediul cărora titularul le solicită diferitelor persoane să nu mai comercializeze produse care poartă marca Arsenie Boca, rezultatele returnate de Google în urma căutării cuvintelor “boca părintele” și altele. În octombrie 2019, comisia de anulare a EUIPO a respins acțiunea în totalitate ca nefondată.

Rațiunile Oficiului au fost că denumirea “BOCA PĂRINTELE” îndeplinește toate criteriile prevăzute de lege și nu este incident niciun motiv absolut de refuz. Practic, comisia EUIPO a arătat că solicitantul anularii nu a demonstrat că publicul asociază denumirea “BOCA PĂRINTELE” cu călugărul Arsenie Boca, iar mai mult decât atât, chiar dacă unele dintre produse sunt folosite în cadrul serviciilor religioase, asta nu înseamnă că publicul o să fie indus în eroare, astfel încât să creadă că “celebrul călugăr (decedat)” (EXTRAS DIN DECIZIA EUIPO) a avut vreo legătură cu producția și comercializarea produselor respective. Mai mult decât atât, solicitantul anularii nu a dovedit reaua-credință la înregistrare a titularului de marcă, fiind irelevante notificările transmise de acesta ulterior. Mergând mai departe, Mănăstirea Prislop și Episcopia Ortodoxă Română a Devei și Hunedoarei au contestat decizia comisiei de anulari și au venit cu mai multe dovezi care să demonstreze faptul că marca este anulabilă, iar solicitantul a fost de rea-credință. Enumerând dovezile, acestea au fost următoarele:

Un raport privind numărul de pelerini care au vizitat Mormântul Părintelui Arsenie Boca din Prislop în perioada 2014-2019, raport realizat de administrația Satului Prislop;

– Atestarea Mitropoliei Transilvaniei referitoare la procesul de canonizare al Părintelui Arsenie Boca;

– Un sondaj de opinie care arată că 90% din populația României știa cine este Părintele Boca, iar 55.1% dintre aceștia știau de procesul de canonizare;

– Un extras din legea mărcilor nr. 84/1998 cu privire la motivul absolut de refuz a unei cereri de marcă dacă include simboluri religioase;

– Articole de presă anterioare depunerii mărcii care descriu fenomenul Părintelui Arsenie Boca;

– Cărțile publicate anterior depunerii mărcii care au fost scrise de Părintele Arsenie Boca;

– S.a.m.d.

În susținerea probelor de mai sus, argumentul principal al Mănăstirii și Episcopiei a fost că “Părintele Boca” nu poate fi perceput că o marcă înregistrată și este mai mult o ofensă adusă publicului creștin-ortodox din România, iar această practică aduce prejudicii ordinii publice. Un consumator cu un grad de atenție de ordin mediu va asocia marca cu numele Părintelui Arsenie Boca, iar un simbol religios fiind folosit că o marcă înregistrată se află împotriva ordinii publice și bunelor moravuri pentru teritoriul României.

A doua Cameră de Recurs a Oficiului Uniunii Europene a fost însărcinată cu judecarea contestației și implicit cu judecarea anularii înregistrării mărcii. Astfel, camera de recurs EUIPO a identificat că la nivelul OSIM, în 2018, a fost depusă o cerere de marcă pentru denumirea “P.C. PĂRINTE ARSENIE BOCA” (marcă depusă de o altă persoană fizică, respectiv Suciu Maria din Prahova, România), iar această procedură este foarte similară cu cea a mărcii europene “BOCA PĂRINTELE” a cărui anulare se discută.

În ceea ce privește marca “P.C. PĂRINTE ARSENIE BOCA”, OSIM a emis un aviz de refuz provizoriu, urmată de o decizie de respingere a mărcii, iar Comisia de Contestații OSIM a confirmat decizia de respingere. În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului București, solicitantul mărcii formulând contestație împotriva deciziilor OSIM. Ținând cont de cele de mai sus, Camera de Recurs EUIPO a reținut că Oficiul Român a refuzat înregistrarea mărcii “Părintele Arsenie Boca” pentru motivul că este un simbol religios cu o valoare simbolică ridicată, iar acest fapt poate susține că astfel de simboluri nu pot fi înregistrate că o marcă a Uniunii Europene. Mai mult, Hotărârea Tribunalului București vă fi decisivă cu privire la percepția publicului român, aspect care este foarte relevant pentru cauza de față.

În aceste condiții, din motive de securitate juridică, economie procedurală și administrare temeinică, Camera de Recurs EUIPO va suspenda cauza până la emiterea unei decizii finale în dosarul de marcă de la OSIM, “P.C. PĂRINTE ARSENIE BOCA”, urmând ca ulterior, în baza reținerilor referitoare la publicul român și percepția acestuia față de “Părintele Arsenie Boca”, se vă lua o decizie și în ceea ce privește marca Uniunii Europene “BOCA PĂRINTELE”.

Marian Constantin – Consultant Juridic

Print Friendly, PDF & Email