Ocrotirea drepturilor asupra mărcilor
– Ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem în perioada de protecție a mărcii –
Parcurgerea cu succes a etapelor înregistrării și obținerea certificatului de marcă nu trebuie să conducă la rămânerea în pasivitate până la reînnoirea mărcii, ci dimpotrivă, titularul de marcă trebuie să ia anumite măsuri specifice pentru a asigura eficacitatea protecției oferite prin înregistrare, pe toată perioada de valabilitate a mărcii.
Principalele probleme, și cele mai întâlnite în practică de altfel, sunt reprezentate de decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, ineficiența formulării unei opoziții împotriva unei mărci identice sau similare și anularea mărcii.
Anularea mărcii privește cauze anterioare depunerii cererii și o vom trata la început, deoarece nu putem trece cu vederea măsurile prealabile înregistrării mărcii. Motivul de anulare care poate fi preîntâmpinat, , în cazul în care nu am avut de la început o rea intenție, este reprezentat de similaritatea cu o altă marcă. Așadar, chiar dacă titularul unei mărci anterioare nu a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii noastre, acesta are posibilitatea de a solicita anularea înregistrării, oricând în perioada de protecție, cu excepția cazului în care poate fi probat faptul că acesta a tolerat pentru o perioada neîntreruptă de 5 ani utilizarea mărcii în cauză.
Tocmai din aceasta cauză, înainte de a depune spre înregistrare o marcă, se recomandă verificarea în prealabil a existenței unor mărci similare, care pot reprezenta nu numai un impediment la înregistrare, dar și o eventuală cauză de anulare. În cazul unei afaceri la început de drum, schimbarea denumirii care va fi folosită în legătură cu produsele și/sau serviciile oferite, în perioada incipientă, este mult mai facilă decât un „rebranding” după multiple investiții în promovare și după ce publicul a început să ne identifice cu marca respectivă.
Mai mult decât atât, monitorizarea periodică a cererilor depuse, pentru a verifica încercarea de înregistrare a unor mărci identice/similare, ne dă posibilitatea de a preîntâmpina coexistența în piață cu o altă marcă ce poate beneficia de imaginea noastră, creată în timp și prin investiții considerabile, sau care poate aduce atingere percepției pe care publicul o are cu privire la calitatea produselor și serviciilor oferite de noi. Prin aceste măsuri se previne apariția unui competitor ce poate să ne afecteze în mod direct, iar marca va fi respinsă de la înregistrare înainte ca solicitantul să obțină drepturi depline.
Decăderea poate avea la bază mai multe motive, însă această sancțiune are un numitor comun cu ineficiența unei opoziții, și anume neutilizarea efectivă a mărcii pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată, pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani, cu excepția de rigoare, și anume existența unor motive bine întemeiate privind neutilizarea.
Prin aceste sancțiuni, legiuitorul se asigură că piața nu va fi blocată de titulari care nu au reușit să supraviețuiască în piață sau de cei care au făcut înregistrarea doar cu un scop speculativ. De asemenea, această cauză de decădere se va traduce în practică prin imposibilitatea probării folosirii mărcii, motiv pentru care, un bun antreprenor își va asigura dovezi privind vânzarea de produse și prestarea de servicii purtând propria marcă și, în plus, dovezi privind promovarea mărcii.
Acestea fiind spuse, în cazul neutilizării mărcii, pe lângă riscul formulării unei acțiuni în decădere de către o terță parte, există și riscul apariției unei mărci similare sau chiar identice împotriva căreia să nu putem formula cu succes o opoziție din cauza lipsei dovezilor de folosire efectivă a mărcii.
Punem accentul pe folosire efectivă a mărcii deoarece utilizarea mărcii într-o formă diferită de cea în care a fost înregistrată, prin care se aduc modificări substanțiale ce afectează caracterul distinctiv al mărcii, nu va fi luată în considerare și va conduce la sancțiunile indicate mai sus.
Ajungem și la problema întâlnită în cazul celor mai mari companii, unde succesul s-a întors împotriva acestora. Vorbim așadar de cazul în care marca devine denumirea uzuală pentru produsele/serviciile desemnate. Exemple renumite sunt mărci precum „Super Glue”, „Bikini”, „Nylon”, mărci care au căzut pradă propriului succes, fiind atât de populare încât denumirea a ajuns să se identifice cu produsul în sine și să nu mai fie perceput de public ca o marcă aparținând unui agent comercial.
Un alt caz extrem de cunoscut îl reprezintă marca notorie „Xerox”, deținută de compania americană Xerox Corporation. Termenul xerox a ajuns să se confunde cu aparatul copiator și să fie folosit chiar ca verb – „a xeroxa” – motiv pentru care titularii mărcii au făcut eforturi considerabile pentru ca marca să nu ajungă în domeniul public. Astfel, cei de la Xerox au făcut investiții masive în campanii de educare a publicului prin atragerea atenției asupra faptului că „Xerox” este o marcă înregistrată, ajungând chiar să folosească ca exemple alte mărci decăzute, precum „aspirin” (aspirină) sau „zipper” (fermoar).
O altă variantă întâlnită în practică este aceea de a adăuga în portofoliu alte produse/servicii sub aceeași marcă pentru a elimina riscul ca denumire să fie considerată generică pentru un anumit produs, denumind astfel o întreagă linie de produse.
Măsurile de prevenire a unor astfel de incidente vor aduce beneficii pe termen lung și este recomandabil să avem o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă protecția drepturilor de proprietate intelectuală.
Avocat Florin Filip
