În condițiile în care este foarte cunoscut faptul că piața produselor este cea mai predispusă contrafacerii, înregistrarea aspectului exterior unic al produselor ca model sau marcă este mai mult decât binevenită. Doar înregistrarea acestor creații intelectuale poate asigura o protecție completă împotriva contrafacerii și a concurenței neloiale.
Analizând legislația relevantă în domeniu – Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor și Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice -, definiția mărcii tridimensionale ar fi următoarea: “orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”. Pe de altă parte, modelul este definit după cum urmează: “aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia”. La prima vedere, cele două definiții sunt asemănătoare însă, diferențele apar atunci când avem în primplan protecția dobândită prin înregistrare.
În primul rând, prin înregistrarea ca model industrial a aspectului exterior al unui produs, titularul dobândește un drept exclusiv de utilizare a acestuia și, de asemenea, dreptul de a interzice tuturor terților reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care modelul este încorporat.
În același timp, înregistrarea ca marcă conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii și posibilitatea titularului de a solicita “instanței judecătorești competențe să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:
a)un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
b)un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;
- c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.”
Suntem de părere că dispozițiile celor două acte normative sunt într-o măsură mai mică sau mai mare complementare, în sensul în care pentru a avea o protecție sporită asupra designului unui produs, acesta poate fi înregistrat atât ca marcă tridimensională cât și ca model industrial, legislația română în vigoare permițând titularului înregistrarea aspectului exterior al unui produs atât ca marcă tridimensională și, concomitent, ca model industrial.
În practică, titularii acestor creații intelectuale apelează la înregistrarea lor atât ca marcă cât și ca model industrial, din cauza lacunelor și a rudimentarității legislației desenelor și modelelor, dobândind pe de o parte protecție împotriva riscului de confuzie al originii produselor (doar prin înregistrarea ca marcă titularul având posibilitatea protejării denumirii sub care sunt fabricate produsele), iar pe de altă parte prin înregistrarea ca model, protejând forma produsului însuși. Un exemplu de produs înregistrat atât ca marcă tridimensională cât și ca model industrial este următorul:
|
MARCA
|
MODEL INDUSTRIAL
|
În situația de mai sus, una dintre cele mai mari companii producătoare de băuturi răcoritoare, a ales să își protejeze produsele atât prin înregistrarea acestora ca mărci (înregistrarea ca marcă tridimensională a formei produsului și înregistrarea ca marcă individuală a denumirii) pentru a-și asigura consumatorii împotriva riscului de confuzie în ceea ce privește originea produselor, dar și ca model industrial pentru a dobândi protecție asupra formei produsului.
Un alt aspect extrem de important legat de protecția dobândită prin înregistrarea ca model/marcă este acela al întinderii protecției. În timp ce, pe de o parte, perioada de valabilitate a unui model este limitată la 25 de ani, o marcă poate fi reînnoită la infinit pentru perioade succesive de câte 10 ani. Însă, în situația în care, marca pentru care titularul a dobândit protecție a expirat iar aceasta nu a mai fost reînnoită, un alt solicitant poate depune spre înregistrare o marcă identică pentru produse/servicii identice. În ceea ce privește modelul înregistrat și expirat, un solicitant nu poate depune spre înregistrare un model identic ulterior expirării acestuia, întrucât nu vor fi respectate cele două condiții ale înregistrării modelului, și anume noutatea -un model este considerat nou dacă a fost creat în mod individual de către creator și nu reprezintă o copie sau o imitație a modelelor existente- și caracterul individual, îndeplinită atunci când impresia generală produsă destinatarilor săi de către un model este diferită de impresia generală produsă de modelele anterioare. Chiar și în situația în care, un model este admis la înregistrare prin nerespectarea uneia dintre condițiile anterior menționate, acesta este susceptibil a fi anulat oricând.
Prin urmare, date fiind pericolele la care sunt expuși titularii designului produselor, este recomandată înregistrarea și protejarea creațiilor, indiferent că avem în vedere etichetele produselor, denumirile sau forma acestora, pentru a fi asigurați împotriva contrafacerii și a oricăror acte care ar conduce la eventuale prejudicii.
